|
|
||
Vezi și:ÎNCHEGĂTOR,
MARE,
NĂPRĂSNICIE,
PIEIRE,
PIERZANIE,
PRĂPĂSTIOS
... Mai multe din DEX...
NĂPRASNIC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ** (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ** (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). - Din sl. napras?n?.Sursa : DEX '98 NĂPRÁSNIC adj. 1. v. subit. (Moarte \~.) 2. neașteptat, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios. (Un faliment \~.) 3. v. cumplit.Sursa : sinonime năprásnic adj. m., s. m. (sil. -pras-), pl. năprásnici; f. sg. năprásnică, g.-d. art. năprásnicei, pl. năprásniceSursa : ortografic NĂPRÁSNIC^2 m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori galbene-albe. /Sursa : NODEX NĂPRÁSNI//C^1 \~că (\~ci, \~ce) și adverbial 1) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Ploaie \~că. 2) (despre sentimente, acțiuni etc.) Care se manifestă cu o forță de nereținut; cu manifestări violente; năvalnic; impetuos. 3) rar (despre oameni) Care este dirijat în acțiuni de primul impuls; care acționează fără a se reține; impulsiv. /Sursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NĂPRASNICRezultatele 1 - 10 din aproximativ 70 pentru NĂPRASNIC. George Coşbuc - Ziua-nvierii Ziua-nvierii de George Coșbuc E soare-n cer și cântec de clopote e-n sat Biserica e plină de cei cari au plecat Din zori și de cu noapte, din dealuri și cătune Sunt Paștele! Văzduhul e parc-o rugăciune, Și totu-i sărbătoare pe deal și pe câmpii, Cu flori și cu izvoare, cu glas de ciocârlii: El, El dă zilei farmec și farmec dimineții, El morții dă repaos, dă dragoste vieții! Dar colo într-o casă la margine de sat Nevasta nu-și găsise nici vreme de-mbrăcat, Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii. Cu fața pustiită de viforul durerii Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat În leagăn. Capu-i veșted îi geme răzimat De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul. Ea, veselă de-a pururi, abia știu ce-i plânsul În zilele fetiei, și-un gând o-nsenina De când e măritată: că Domnul îi va da O fată, drăgălașă, cu ochii de cicoare Ca tată-său, și blândă și vecinic zâmbitoare Ca mă-sa! Puișorul! Oh, bine ce va fi! Și va zâmbi copila când mă-sa va zâmbi, Și una o să- ... Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar ... față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se ... Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine) Ştefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine) Furtuna de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus de duios, dureros de nespus, Și glasul acesta-l cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă ... Alexandru Macedonski - Castelul ... de bucate din care nu gustau. Vătaful spune multe, și chiar, — băsmiri ciudate! -- Că-n nopți scânteietoare de crini îmbălsămate, Un tânăr, — zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint, -- Pustiu adesea lasă pervazul cadrei sale În timp ce alba zână din apa de pe vale Sub lună-și ... Alexandru Macedonski - Stepa Stepa de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I În zadar, asupritoare, omenirea-naintează, Stepa largă e și astăzi un domen necucerit; N-o despintecă nici pluguri, nici orașe n-o brăzdează. Pe sub iarba mătăsoasă, cu talaz nețărmurit, Se revarsă, fără margini, printre locuri mlăștinoase, Și de ceruri se izbește alergând spre răsărit. În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. II Și sub aripa ciudată ce mi-o simt trecând pe frunte, Mă revăd băiatul tânăr cu superbe-nsuflețiri, Blond copil, care cutează preursirile să-nfrunte. Liberat de-orășenismul subțiatelor simțiri, Diezată nu mai țipă nici o voce pătimașă, Stepa, stepa se îmbracă cu solare răzlățiri. Verdea papură vuiește pe câmpia uriașă Flori albastre și flori roșii, libelulă și țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă, Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. ... ... birui, și-n alte tărîmuri vom răzbate, Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte. Încet... din fund de vremuri un glas iubit mă cheamă. Revino, cal năprasnic și știutor de gînduri; De dorul ce mă arde aprinde-te și ia-mă, Mai du-mă-n zbor pe unde m-ai dus și ... Alexandru Vlahuță - În zile grele ... atunci tresar sub gândul că prea am trăit bine; Prea mult am râs; prea-n toate vedeam numai un joc... Și trebuia să vie acest năprasnic foc, În larg să ne deschidă drum nou, printre ruine. Fii binecuvântată, fecundă suferință, Tu ce ne ești trimeasă de veșnica dreptate Să curăți neamul ... ... acesta care crește? Se zguduie pământul și mugește, Ca marea, când o biciuie tempesta. Se-nalță flăcări, brațe desperate, Spre ceru-ntunecat, pustiu și rece. Năprasnic vântul nebuniei trece Și spulberă noianul de păcate. În vaiete se prăbușește-o lume Clădită pe minciuni. Dar ce mânie! Cum șuieră cumplita vijelie! Sar ... Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F Alexandru Vlahuţă - Unde ni sunt visătorii%3F Unde ni sunt visătorii? de Alexandru Vlahuță Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare? Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?... Și în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ... ... sărmanelor neamuri de-atunci, Că-n scrum și-au văzut prefăcută întreaga lor muncă de veacuri. Scrâșnind luptătorii, în iureș, ca iarba sub coasă cădeau, Năprasnic vârtejul pieirii din țară în țară trecea În urmă-i coloane de flăcări zbucneau din cetăți năruite Și-n vuietul crâncen al morții, sub negrele ... Alexei Mateevici - Cântarea slavei Alexei Mateevici - Cântarea slavei Cântarea slavei de Alexei Mateevici Voi, munți singuratici, moșnegi cununați Cu stele în ceruri albastre, În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând Din tainica voastră dumbravă Se-nalță cu fală în sus, proslăvind Nespusa a Domnului slavă. * În voi își deșteaptă plânsorile lor Pădurile-n toamna târzie, Pe când le apucă al luptei fior Și-a vântului groază, mânie, Și mare vi-i jalea, când vânturi străbat Prin tainica voastră dumbravă, Dar vifori, furtuni și chiar frunze ce cad Vă cântă a Domnului slavă. * La voi m-a adus în cărările ei A zilelor soartă săracă, Pădurea cea mândră din ani mititei Mi-a fost și iubită și dragă; Cântarea frumoasă din codrii bătrâni Dă strunelor mele viață; Și mândre povești din strămoșii creștini Truditul meu suflet învață, -- Povești — de pe când oameni sfinți locuiau Prin tainica voastră dumbravă, Povești — de pe când ne-ncetat proslăveau Nespusa a Domnului slavă. * Din văile voastre, în largul cuprins, Privirea mea zboară departe Și-n mintea mirată răsare aprins Fiorul măririlor moarte... Un ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NĂPRASNICRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru NĂPRASNIC. ÎNCHEGĂTÓR , - OÁRE , închegători , - oare , s . f . , adj . 1. S . f . Vas de lemn în care ciobanii pun laptele la închegat . 2. S . f . ( Bot . ; reg . ) Năprasnică ( Geranium robertianum ) . 3. Adj . Care încheagă . - Închega + suf . - ... V. ( Indică intensitatea ) 1. ( Despre surse de lumină și căldură ) Puternic , intens . 2. ( Despre sunete , voce , zgomote ) Puternic , ridicat . 3. ( Despre fenomene atmosferice ) Violent , aspru , năprasnic . Ger mare . 4. ( Despre ritmul de mișcare sau de deplasare ) Care a depășit viteza obișnuită ; crescut ( ca viteză ) , mărit . 5. ( Despre stări sufletești ... ... NĂPRĂSNICÍE , năprăsnicii , s . f . ( Rar ) Violență , cruzime . - Năprasnic PIEÍRE s . f . Acțiunea de a pieri și rezultatul ei . 1. Moarte ( violentă , năprasnică ) ; ucidere , omor . 2. Distrugere , nimicire ; dispariție ; decădere , ruinare . V. PIERZÁNIE s . f . ( Pop . ) 1. Moarte ( năprasnică , violentă ) , ucidere în masă ; primejdie de moarte , nenorocire , suferință mare , dezastru , prăpăd . 2. Decădere , degradare ( morală ) ; desfrâu , perdiție . - Pierde + suf . - ... PRĂPĂSTIÓS , - OÁSĂ , prăpăstioși , - oase , adj . 1. ( Despre terenuri ) Cu prăpăstii , cu pante abrupte . 2. Fig . Năprasnic , vijelios , vertiginos . 3. Fig . De necrezut , de neînchipuit ; ciudat , bizar , năstrușnic . 4. Fig . ( Despre oameni ) Care vede lucrurile numai în rău , care are numai gânduri ... |
||