Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

MONDENITATE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MONDENITÁTE s. f. 1. înclinare spre o viață mondenă. * vanitate mondenă. 2. (pl.) evenimente ale lumii mondene. (după fr. mondanité)

Sursa : neoficial

 

MONDENITÁTE, mondenități, s.f. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene. ** Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă. - Din fr. mondanité (după modern).

Sursa : DEX '98

 

mondenitáte s. f., g.-d. art. mondenității; pl. mondenități

Sursa : ortografic

 

MONDENIT//ÁTE \~ăți f. 1) Eveniment sau particularitate din viața mondenă. 2) Caracter monden; stare specifică pentru societatea înaltă. /mondanité

Sursa : NODEX

 

MONDENITÁTE s.f. 1. Înclinare spre o viață mondenă. ** Vanitate mondenă. 2. (La pl.) Evenimente, întâmplări ale lumii mondene. [< monden + -itate, cf. fr. mondanité].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MONDENITATE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru MONDENITATE.

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...