Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:METALURGIC, SIDERURGIE, CĂRBUNE, COCS, CRIOLIT, ELECTROMETALURGIE, GALVANOTEHNICĂ, HIDROMETALURGIE, LICUAȚIE, MAGNEZIU ... Mai multe din DEX...

METALURGIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

METALURGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate. (< fr. métallurgie)

Sursa : neoficial

 

METALURGÍE s.f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor (și aliajelor lor), precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și la prepararea lor. 2. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ** Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. - Din métallurgie.

Sursa : DEX '98

 

METALURGÍE s. metalurgia fierului v. siderurgie; metalurgia pulberilor v. metaloceramică.

Sursa : sinonime

 

metalurgíe s. f., art. metalurgía, g.-d. metalurgíi, art. metalurgíei

Sursa : ortografic

 

METALURGÍE f. 1) Ramură a științei care se ocupă cu studierea proprietăților fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor. 2) Tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor. 3) Întreprindere sau secție a unei întreprinderi unde se elaborează și se prelucrează metale. /métallurgie

Sursa : NODEX

 

METALURGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [Gen. -iei. / < fr. métallurgie, cf. gr. metallon - metal, ergon - lucru].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru METALURGIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru METALURGIE.

METALURGIC

... METALÚRGIC , - Ă , metalurgici , - ce , adj . Care aparține metalurgiei , privitor la metalurgie , folosit în metalurgie

 

SIDERURGIE

SIDERURGÍE s . f . 1. Ansamblu de operații constând în extragerea fierului , elaborarea aliajelor sale , precum și în prelucrarea acestora ( pentru laminare și forjare ) ; metalurgia fierului . 2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu studiul metodelor siderurgiei (

 

CĂRBUNE

... oxigenului din aer ) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie . 2. Material combustibil de culoare neagră , ușor și sfărâmicios , rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a ...

 

COCS

... obținut din cărbunele de pământ , din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte și întrebuințat ca materie primă sau combustibil în metalurgie

 

CRIOLIT

... CRIOLÍT s . n . Fluorură naturală de sodiu și aluminiu , incoloră , albă sau ușor colorată , sticloasă , folosită în metalurgie

 

ELECTROMETALURGIE

ELECTROMETALURGÍE s . f . Ramură a metalurgiei care folosește pentru elaborarea și rafinarea metalelor și aliajelor procedee electrolitice sau

 

GALVANOTEHNICĂ

GALVANOTÉHNICĂ s . f . Parte a metalurgiei electrice care se ocupă cu galvanoplastia și

 

HIDROMETALURGIE

HIDROMETALURGÍE s . f . Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase , prin solubilizare , filtrare , precipitare etc . - - Din fr .

 

LICUAȚIE

... LICUÁȚIE s . f . ( Metalurgie ) Fenomen de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr - un amestec sau dintr - un aliaj . [ Pr ...

 

MAGNEZIU

MAGNÉZIU s . n . Element chimic , metal moale , ușor , de culoare albă - argintie , maleabil și ductil , folosit la fabricarea aliajelor ușoare , în metalurgia nichelului , în fotografie

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...