Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:MAGNETIZAȚIE, REMANENȚĂ, DIAMAGNETISM, FEROMAGNETISM, MAGNETIZANT, POL ... Mai multe din DEX...

MAGNETIZARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MAGNETIZÁRE, magnetizări, s.f. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. ** Stare a unui corp magnetizat. - V. magnetiza.

Sursa : DEX '98

 

MAGNETIZÁRE s. (FIZ.) 1. polarizare magnetică, (înv.) magnetizație. 2. magnetizare remanentă v. remanență magnetică; magnetizare reziduală v. remanență magnetică.

Sursa : sinonime

 

magnetizáre s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări

Sursa : ortografic

 

MAGNETIZÁRE s.f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei; polarizare magnetică; magnetizație. [< magnetiza].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAGNETIZARE

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru MAGNETIZARE.

MAGNETIZAȚIE

... MAGNETIZÁȚIE , magnetizații , s . f . Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp ; intensitate de magnetizare

 

REMANENȚĂ

... electrică ( în sintagmele ) = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern . Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare

 

DIAMAGNETISM

... DIAMAGNETÍSM s . n . ( Fiz . ) Proprietatea unui corp de a avea o magnetizare

 

FEROMAGNETISM

... 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare

 

MAGNETIZANT

MAGNETIZÁNT , - Ă , magnetizanți , - te , adj . ( Despre un câmp magnetic ) Care poate realiza magnetizarea unui

 

POL

POL ^1 , poli , s . m . 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice ; p . ext . regiunea din jurul acestor două puncte . 2. ( Mat . ) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera . 3. ( Fiz . ) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior . 7. Fig . Fiecare dintre punctele , situațiile etc . aflate la două extremități opuse . POL ^2 , poli , s . m . Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei , care a circulat în țara noastră ; douăzeci de lei . POL ^3 subst . ( Înv . ) Jumătate ( dintr - un întreg , dintr - o