|
|
||
Vezi și:APRET,
GLANȚ,
GLASA,
LUCIU,
LUSTRAGIU,
LUSTRUI,
LUSTRUIALĂ,
LUSTRUIT,
MAROCHIN,
PATINĂ
... Mai multe din DEX...
LUSTRU - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. LÚSTRU^2 s. n. 1. strălucire; luciu. 2. (fig.) falsă strălucire; superficialitate. (< fr. lustre, it. lustro)Sursa : neoficial LÚSTRU^1 s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. perioadă de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum)Sursa : neoficial LÚSTRU^1 s.n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. * Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ** Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ** Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ** Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. - Din fr. lustre, it. lustro.Sursa : DEX '98 LÚSTRU^2, lustri, s.m. Interval de cinci ani. - Din fr. lustre, lat. lustrum.Sursa : DEX '98 LÚSTRU^3 s.n. v. lustră.Sursa : DEX '98 LÚSTRU s. 1. luciu, strălucire, (înv.) perdaf. (\~ unei suprafețe.) *2. (fig.) pospăială, spoială. (\~ de cultură.)Sursa : sinonime lústru (interval) s. m., art. lústrul; pl. lustri, art. lústriiSursa : ortografic lústru (strălucire) s. n., art. lústrul; pl. lústruriSursa : ortografic LÚSTRU n. 1) Strălucire a suprafeței unui obiect, obținută prin șlefuire, poleire sau frecare. 2) Luciu pe care îl capătă unele obiecte de îmbrăcăminte, din cauza uzării. 3) fig. Strălucire aparentă care produce o impresie înșelătoare; spoială; poleială; pospăială. [Sil. lus-tru] /Sursa : NODEX LÚSTRU s.m. 1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. Perioadă de timp de cinci ani. [< lat. lustrum, cf. fr. lustre, it. lustro].Sursa : neologisme LÚSTRU s.n. v. lustră.Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru LUSTRURezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru LUSTRU. Alexandru Vlahuță - Iulia Hasdeu (Vlahuță) Alexandru Vlahuţă - Iulia Hasdeu (Vlahuţă) Iulia Hasdeu de Alexandru Vlahuță Pe catafalc întinsă, de flori împresurată, Stă albă și frumoasă. La cap îi ard făclii. În jurul ei s-adună mulțimea-nfiorată, Ce-n plâns fără de lacrimi durerea și-o arată, Căci gurile sunt multe și mințile-s pustii. Ea doarme, și pe chipu-i de sfântă luminează Misteriosul zâmbet al liniștii de veci. Pe lustrul frunții joacă a geniului rază, Și-n maiestatea morții ea pare că visează, La piept ținându-și crucea sub degetele-i reci. Așa o iau pe brațe în haina-i de mireasă, Și-n cântece de preoți o culcă în sicriu. Cu tălpile-nainte încet o scot din casă. Plângând, ai săi o cheamă. În urma ei se lasă Pe toate-nghețul morții muțenie, pustiu. Cu ochii plini de lacrimi, duiosul ei părinte Pe migălite rânduri stă nopți întregi plecat: Sunt gândurile moartei, sunt urmele ei sfinte... Ș-acum el înțelege: Să poarte-atâta minte Un cap așa de tânăr, a fost de Cincinat Pavelescu - Simfonia ploii Cincinat Pavelescu - Simfonia ploii Simfonia ploii de Cincinat Pavelescu Dlui Take Ionescu E noapte de toamnă și plouă! Ce trist e când plouă în noapte, În plânsetul ploii nu-s șoapte De flori sărutate de rouă, Sunt lacrimi ascunse și mute Ce nasc și ce mor neștiute. În fiecare picătură Ce picură din ramuri, În fiecare picătură Ce-alunecă pe geamuri, Sunt voci de jale și de ură, Sunt rugi, crâmpeie de blesteme, E o largă, surdă simfonie, E toată sumbra tragedie A sărăciei care geme Pe bănci, sub poduri, prin grădini Întunecând cu ochi haini Și glasuri amărâte Tăcerea plină de fiori A nopților posomorâte! Sub lustrul apei strada pare Un râu statornic, fără val, Și flacăra de felinare E ca o lamă de pumnal. Pe când visezi la pianu-ți, doamnă, Și-asculți al sobei dulce cânt, N-o să-nțelegi ce triste sânt, Când plouă, nopțile de toamnă. Paris. Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger Către N. Rădulescu-Niger de Constantin Stamati-Ciurea Domnule Rădulescu-Niger! Neavând onoarea de a Vă cunoaște în persoană și neștiindu-Vă adresa, îmi iau permisiunea de a Vă spune prin „Gazeta BuÂcovinei“ părerea asupra lucrărilor literare ale D-voastre, cele trei volume Rustice , pe care le-am citit cu mare plăcere. Am rămas uimit de însemnatul talent ce aveți a păstra limba în toată naiviÂtatea și neprihănirea ei. Deci altă comparație nu-mi vine a Vă face, decât să Vă numesc un BĂ©ranger1 român. Admirabilă este dibăcia cu care puneți în ritmuri gusturile, ospețele, șăgile și toate naivitățile însușirilor țăranului român, fiind scrierile caracteristice și fiziologice. Dară chestia este a limbii, chestie foarte însemnată în privința reformei filologilor români moderni, care țintesc să curețe idioÂmul de vechile cuvinte ca de o rugină, dându-i lustrul unei limbi civilizate. Vă întreb însă: o veche monedă nu va pierde valoarea sa neprețuită, atunci când ea va fi curățită și din nou poleită? Să nu uităm că națiunea noastră tocmai în antichitatea sa are preponderență asupra altor națiuni ... George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale de George Topîrceanu Dl M. Sadoveanu, directorul Teatrului Național, deschide stagiunea, în sara de 18 octombrie, printr-o cuvântare festivă despre Caragiale ... D-sa evocă în câteva cuvinte calde figura și opera marelui dispărut și mulțumește publicului ieșan, care întotdeauna a iubit și a prețuit pe Caragiale, că a venit și de astă dată în număr mare ca să sărbătorească niște piese atât de cunoscute. Publicul acopere cu aplauze entuziaste cuvântarea dlui Sadoveanu, căruia i se fac ovații de simpatie, ca director și ca scriitor — și pânza se ridică asupra primului act din Scrisoarea pierdută . Pristanda și cu Tipătescu vorbesc. Avem în fața noastră două personagii foarte deosebite între ele mai ales prin modul cum le-a zugrăvit Caragiale. Prefectul Tipătescu e un om modern. Lustrul manierelor îi acopere fondul de necinste și-i dă aproape aparența unui occidental. El e mai cult și mai inteligent decât toți oamenii din Scrisoarea pierdută . S-a mai spus că el singur dintre toți e în stare să-și dea samă de situație. El e acela care într-un moment se ... Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat ... La ambițios nevrednic n-a da laudă necăzută. Sub aceste mici movile țărna lor s-a mormântat; Pe o piatră, fără lustru, un vers simplu însemnat De la duios trecătoriul un suspin, lacrimă cere; Muza n-a avut prin versuri să deștepte-a sa ... Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată Pomada fermecată de Ion Luca Caragiale Multe pomezi pentru creșterea părului pierdut s-au încercat în deosebite veacuri, totdeuna cu sinceritate și niciodată cu succes, amăgind astfel necontenit iluziile bietei noastre omeniri. Dar geniul cutezător al omului nu a desperat. Cu nestrămutată încredere într-un “viitor mai mare, mai bun, mai frumosâ€�, el a urmat fără preget să caute ce-i trebuia — pomada fermecată — și iată că, în fine, providența i-a încununat cu prisos strădania seculară, dându-i acum de curând ceva mai mult decât el ar fi îndrăznit să-și închipuie a spera. Acesta este de aminteri un obicei cunoscut al providenții: după ce vreme îndelungată îți pune la încercare răbdarea, tocmai când, zdrobit, începi a crede că ți-ai sleit toată energia în zadar, îți scoate generoasă înainte o strălucită răsplată. În antichitate, Arhimede, făcând regulat băi reci, află legea greutății specifice; în evul mediu, alchimiștii, căutând piatra filozofală, descopăr chimia, fără de care n-am fi avut mai apoi chibriturile, hârtia de muște și Salvadenbul român; mai târziu, în secolul XV, genovezul Columb, căutând Indiile, dă peste ... Ionică Tăutu - Epitaf (Tăutu) Epitaf de Ionică Tăutu Informații despre această ediție Publicată de Mihail Kogălniceanu în Alăuta românească (nr. 5, 1838, p. 52–54). Zac fără suflare, În vecinic-uitare Aici în mormînt ; De toți despărțită. În veci părăsită, Mă-ngrop în pămînt. Așa-i la o floare, Ce-a vîntului boare, Cu-a zorilor plîns O să fac să răsaie ; Săcerea d-o taie, Tot lustrul i-au stîns. Mărirea, averea, Norocul, puterea, Toate-s acum lut ; Și nu duc cu mine, Decît rău sau bine. Ce-n lume-am făcut. Fericirea-i dusă, Lumina-i apusă, Și tot ce-am lăsat Îi spre neuitarea, Și spre pomenirea Tristului bărbat. Inimilor vie, În nemernicie, Iară sfat le las, C-așa să petreacă, Cum ar vre să facă Într-al morții ceas. Rudele o slabă Mîngîiere aibă, C-în negrul pămînt Precum legea scrie, Întru vecinicie N-om vidè curînd. Așteaptă, cetește, Trecător oprește, Pașii nu grăbi, Marginea-ți va spune Uitatul meu nume, De voiești a-l ... inimi bătrâne, urâte, Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic! Și de-aceea spusa voastră era sântă și frumoasă, Căci de minți era ... Vasile Alecsandri - Zilele Babii ... Ziua, noaptea, nencetat, Ca pe-un mire descântat, Și se teme să nu-l peardă De la ochiu-i degerat. Bietul soare-n fărmecare Perde lustru-i aurit Sub răsuflul ei cumplit. El pe lume nu mai are Nici apus, nici răsărit. Iar în lipsa lui, pământul Zace-n triste amorțiri ... ... să aduna, Abia aud în răstîmpuri, duioasăle glăsuiri A cucuvearcii ce plînge grozavele răsipiri Galeriile surpate, stîlpii sfărîmați și căzuți, Piste aur, piste lustru îi văd cu mușchi învăscuți. Scările ce să văd roasă, de ominescul picior, Agiung să fie străpusă de troscot și urzîșor. Și fereastra întru care ... Cincinat Pavelescu - Două epigrame ... acolo. Se făcuse comod. Își scosese pardesiul gălbui, cam lung și strâmt împrejurul corpului său înalt și slăbuț și, strâns într-o redingotă neagră, fără lustru, decât prin coate, cu manșetele albe, ieșite de mult afară, lucra la birou. Indiscreția lui mă făcu să pun capăt politeții mele prelungite și întrebai ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUSTRURezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru LUSTRU. ... Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii , în vederea formării unui strat de protecție și de lustru GLANȚ s . n . Lustrul ^1 pieilor finisate ( și acoperite cu un strat de ... A acoperi o prăjitură , o bomboană , un fruct sau o mâncare cu o glazură ( 1 ) ; a glazura . 2. A da lustru ... IE , lucii , ( I ) adj . , luciuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. ( Despre obiecte ) Care răsfrânge razele de lumină , care lucește ( 1 ) ; lucitor , lucios . 2. Cu lustru ^1 , lustruit ; neted ; p . ext . alunecos . 3. ( Despre terenuri , drumuri etc . ) Acoperit de gheață ; lunecos . II. S . n . Aspect al suprafeței unui solid , datorit reflexiei ... ... LUSTRAGÍU , lustragii , s . m . Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea ; văcsuitor . - Lustru ... LUSTRUÍ , lustruiesc , vb . IV . Tranz . A da lustru ... LUSTRUIÁLĂ , lustruieli , s . f . 1. Lustruire ; p . ext . lustru ... LUSTRUÍT^2 , - Ă , lustruiți , - te , adj . Cu lustru ... MAROCHÍN s . n . Piele de capră sau , rar , de oaie sau de vițel , tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru ... prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru , de culoare verde . 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect ; culoare , lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative , pentru a crea impresia de vechime sau pentru a - l proteja împotriva ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||