Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:FABULOS, FANTASMĂ, FANTASMAGORIC, FANTAST, FANTASTIC, FANTEZIST, FANTOMĂ, IMAGINAR, IREALITATE, LUNATIC ... Mai multe din DEX...

IREAL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ** Care pare nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] - Din fr. irréel.

Sursa : DEX '98

 

IREÁL, -Ă adj. care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. * (despre verbe) care prezintă acțiunea ca pe o ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. (< fr. irréel)

Sursa : neoficial

 

Irealreal

Sursa : antonime

 

IREÁL adj. 1. v. imaginar. 2. v. fantastic. 3. v. ne-realizabil.

Sursa : sinonime

 

ireál adj. m. real

Sursa : ortografic

 

IREÁL \~ă (\~i, \~e) Care nu este real; existent numai în închipuirea omului, în imaginație; imaginar; ideal; fictiv; fantastic. [Sil. -re-al] /irreél

Sursa : NODEX

 

IREÁL, -Ă adj. Neexistent în realitate; nereal, imaginar. ** Care pare nu este real. ** (Despre verbe) Care prezintă acțiunea ca o ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pron. -re-al. / cf. fr. irréel].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru IREAL

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru IREAL.

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu Despre ideologia lui Eminescu [1] de Paul Zarifopol Se acumulează, în sfârșit, studiile asupra operei lui Eminescu. Dl Cezar Papacostea cercetează urmele de filozofie antică; dl Murărașu, naționalismul; Cora Valescu, pesimismul; Iuliu Iura, mitul; iar acum în urmă, G. Călinescu, în primul volum consacrat Operei lui Eminescu, expune și examinează filozofia teoretică și practică a acestuia. Până se va scrie un referat amănunțit despre Eminescu. După ultimele publicații dăm aci câteva însemnări din lectura acestei din urmă, ca una ce tratează în cadru larg gândirea totală a părintelui literaturii noastre moderne. Cu scrisul său agreabil popular, Schopenhauer s-a interpus între Kant și mulțimea amatorilor de filozofie. Zeci de ani au mers așa lucrurile printre literații europeni cu ambiție de filozofie; sumedenie dintre aceștia au trăit și au scris în convingerea că mijlocul eminent pentru a cunoaște filozofia lui Kant este răsfoirea lui Schopenhauer. Doar acesta însuși se afirmă cu abilă naivitate ca porte-voix autentic al celui ce întemeiase idealismul critic. Firește, această modă dogmatică a trecut și pe la noi; și la noi s-a zis: Kant, adică Schopenhauer. ...

 

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault Pe un volum de Charles Perrault de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 11 nov. 1910, p. 236—238. Poveștile sunt o lume alături de a noastră. Vechi de cînd timpul, ele trebuie să fi legănat copilăria omului și de aceea farmecă și desfată și astăzi pe copii. Frica ori urîtul și monotonia lungilor nopți a trebuit să împrospăteze necunoscutul. În sunetele și zvonurile care rătăcesc fără de hodină, în natură, fantazia primitivă a trebuit să închipuiască ființi nevăzute, care grăiesc, își spun durerile ori bucuriile, furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne înduioșeze sufletul. Iar cei ce le ascultau au căutat să deie trup negurelor ușoare și diafane ce se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care l-au numit Olimp, Walhalla sau altfel, au împoporat pădurile întunecate cu un întreg norod de fauni, nimfe și silvani, au îngropat în fiecare albie de rîu o sirenă și au înfăptuit din nou Universul, ca ...

 

George Topîrceanu - Cioara

George Topîrceanu - Cioara Cioara de George Topîrceanu Câmpul alb, ca un cearșaf, Până-n zări se desfășoară... Sus pe-un stâlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară, Nemișcată-n vârf de par Ca o acvilă pe-un soclu, Oacheșă ca un hornar Și macabră ca un cioclu; Neagră ca un as de pică, Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper; Gârbovă ca o feștilă Într-un cap de lumânare; Ca o mutră imobilă De harap cu nasul mare, Dar sinistră și pârlită De la coadă până-n plisc, Ca o pajură trăsnită Într-un vârf de obelisc; Încrustată-n atmosferă Ca un ou de ciocolată; Amărâtă și stingheră Ca o prună afumată; Cu alura interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac; Demnă, ca un om celebru; Mistică și fără chef Ca un basorelief De pe-un monument funebru; Încomodă-n soare, ca Un gunoi în ochi; nefastă Ca un chibiț ce-ți stă-n coastă La un joc de bacara; Suspendată ca o notă Pe un portativ gigant; Slută, ca o hotentotă Părăsită de amant; Mică-n mijlocul naturii Ca un fir ...

 

George Topîrceanu - Fum

George Topîrceanu - Fum Fum de George Topîrceanu Vis albastru al Naturii! Cum se-nalță-ncet din sfera Pământeștilor combustii, spre azur, Spre Infinit, Cu podoabe ireale decorează atmosfera Anunțând Nemărginirii opera unui chibrit. Colonade fără număr leagă cerul cu pământul Și-n ogeagurile albe stau înfipte... Dar acum Peste case, ca o mare de lumină, trece vântul Spulberând arhitectura colonadelor de fum. Din cădelniți și din pipe prin văzduh se întretaie Fum albastru de tămâie Cu fum galben de tutun, Ori plutește-n trâmbe albe peste câmpuri de bătaie Fumul sângelui și-al morții, Fumul gurilor de tun... Alteori, din mari dezastre izvorăște ca un fluviu, Dar cu aceeași nepăsare îl primește cerul trist: Din incendiile Romei, Din Stambul Sau din Vezuviu, Din altarele lui Buda sau din templele lui Crist. Orientul își înalță fumul greu de mirodenii: Visul pagodelor albe și-al fachirilor gângavi. Miazănoapte, ceața deasă care-nchipuie vedenii, Iar Apusul, fum de fabrici, Jertfa turmelor de sclavi. Sus, în spații reci, adună cataracte de zăpadă. Lungi corăbii, la hotarul infinitului, străbat Altitudini glaciale care-amestecă grămadă Cu buhai de pe Negoiul aburii din Eufrat. Sunt acolo scări înalte, străvezii ca floarea spumii. Dar cu ochii către ...

 

George Topîrceanu - Sfârșit de vară

... pierdem în zadar Printre galbenele rariști de stejar, Cu sfioase campanule și sulfine, Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. Dulce zumzet somnoros și ireal Să ne cheme spre poienile din deal. Taina liniștii înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure Și la umbră să ne-mbie mai ...

 

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

Anton Holban - O moarte care nu dovedeşte nimic O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorându-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: “Întotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spusâ€�. Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzând-o indiferentă? În orice caz, ...

 

Garabet Ibrăileanu - Adela

Garabet Ibrăileanu - Adela Adela de Garabet Ibrăileanu (Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu) (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock -uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o ,,cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din ,,centru" -- cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în ,,prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întâmplare la un anticar), alcătuiesc biblioteca mea estivală. Cataloagele -- pentru momentele de lirism intelectual. Unele ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IREAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru IREAL.

FABULOS

... depășește orice închipuire ; enorm , extraordinar . 2. Care aparține lumii fabulelor , a legendelor , a mitologiei ; fantastic , minunat . 3. ( Adesea substantivat , n . ) Imaginar , ireal

 

FANTASMĂ

FANTÁSMĂ , fantasme , s . f . 1. Stafie , nălucă , arătare , fantomă . 2. Fig . Imagine , priveliște neclară ,

 

FANTASMAGORIC

... FANTASMAGÓRIC , - Ă , fantasmagorici , - ce , adj . Care are aspectul unei fantasmagorii , care aparține fantasmagoriei ; ireal

 

FANTAST

FANTÁST , - Ă , fantaști , - ste , s . m . și f . ( Livr . ) Persoană dominată de idei fantastice , ireale sau

 

FANTASTIC

... FANTÁSTIC , - Ă , fantastici , - ce , adj . 1. Care nu există în realitate ; creat , plăsmuit de imaginație ; ireal , fantasmagoric , fabulos . 2. Care pare o plăsmuire a imaginației ; p . ext . extraordinar , grozav , de necrezut . 3. ( Despre oameni ) Ale cărui idei sau fapte ...

 

FANTEZIST

FANTEZÍST , - Ă , fanteziști , - ste , adj . 1. Care nu are nimic comun cu realitatea , care este un produs al imaginației . 2. ( Despre oameni ) Care este ( sau se lasă ) dominat de idei fantastice , ireale sau nerealizabile . 3. ( Despre manifestări , creații etc . ale oamenilor ) Care este lipsit de orice bază reală , care trădează pe omul fantezist (

 

FANTOMĂ

FANTÓMĂ , fantome , s . f . Ființă ireală pe care cred ( sau pretind ) că o văd unii oameni cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor ; nălucă , stafie , strigoi , fantasmă ,

 

IMAGINAR

... IMAGINÁR , - Ă , imaginari , - e , adj . 1. Care există numai în imaginație ; închipuit , fictiv , ireal

 

IREALITATE

... IREALITÁTE , irealități , s . f . ( Rar ) Caracterul a ceea ce este ireal

 

LUNATIC

... LUNÁTIC , - Ă , lunatici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni , adesea substantivat ) Somnambul . 2. ( Rar ) Fantastic , halucinant , ireal

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...