|
|
||
Vezi și:IRAȚIONAL,
IRAȚIONALISM,
IRAȚIONALIST,
IRAȚIONALITATE
... Mai multe din DEX...
IRĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. íră, s.f. 1. (reg.) Blană de animal rasă de păr. 2. (reg.) Curelușă subțire cu care ciobanii își cos cojoacele.Sursa : arhaisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru IRĂRezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru IRĂ. Constantin Negruzzi - Idilie Idilie de Constantin Negruzzi (Satirii) Alcătuită de Constantin Negruzzi în 1824 Întru o dimineață a unii zile de vară când de abia începusă auritile zori a să răvărsa pe orizonul cel ca porfira și când roua dimineții răcorĂ© atmosfera ce aprinsă de arsițile soarelui, când toate pasărelile împreunĂ¡ frumoasăli lor glasuri spre a alcătui o armonie dulce de cântări spre lauda zâditoriului și când florile aceli de multe feliuri aducĂ© un miros plăcut, unde voi mai afla un așa frumos loc? (zice un satir cari duce în latile lui spate un mari burduf plin de must și suptsuoară o cupă și un bucium), unde un așa loc! (adaogĂ© el, căutând împregiurul lui) aice, iarbă verdi, aice răcoritoare umbră supt acești mari stejari, și ce aer minunat! De pe costișa aceasta privăsc cu dulceață pe vali oile pășunând în sunetul fluierului păstoresc. Iată și izvor cu o apă mai limpide și mai curată decât cristalul, aice am și acest rădiu prin cari razile soarelui nu pot răzbate, of! Aice voi șâdĂ©. Zâcând aceste cuvinte, au pus gios burdufu și poamile ci le culesăsă, după aceea turnând, be must, binecuvântând ... Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni Prieteni de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Și miezul nopții negre era de caraulă, Și dealurile sure în zare fumegau, Și greu dormea pământul, ira luna, somnambulă, Da umbrelor viață și umbrele mișcau, Iar dealurile sure în zare fumegau. Grădina, sub ferestre, dormea în nemișcare; Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise, Părând că cere-n somnu-i o dulce sărutare, Iubita, ostenită, pe brațe-mi adormise, Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise. Mă îmbătau miresme, suflarea-mi tremura; Strângând la sân comoara de scumpă fericire, Cu ochii-nchiși spre ceruri, simțeam cum mă fura Un vis frumos. În zare zburam la nemurire, Strângând la sân comoara de scumpă fericire! Dar fericirea-i scurtă și visul schimbător! Din raze, din lumină, din viață fericită, Zăceam întins pe-o masă de-un negru-ngrozitor, Cu buzele-nghețate, cu mâna-nțepenită, Din raze, din lumină, din viață fericită! La creștetu-mi iubita plângea îngenunchiată, Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea, Se repezea nebună la fruntea-mi înghețată, Sub mutele icoane plângând îngenunchia, Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea. Venind spre mine-atuncea o ceată rea de umbre, Cu fețele ascunse sub măști ... Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0 Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0 Avatarii faraonului TlĂ de Mihai Eminescu Sara... sara... sfânta È™i limpedea mare îÈ™i întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălÈ›imea depărtată a cerului trece ca un mare măr de aur neÈ›inut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca câmpii de gheaÈ›ă pe care a căzut o ninsoare uÈ™oară È™i Memfis, divina Memfis, îÈ™i ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea È›ării... pare că-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea È™i urmele acelei străluciri ar fi muiat È™i-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, È™i numai Nilul îÈ™i leagănă miÈ™cătoarele È™i lungile lui maluri de papură pintre care curg oglinzile lui mari, care reflectă lumea cerului È™i parecă apele lui, miÈ™cându-se una peste alta ca linÈ›olii de cristal miÈ™cător, sună în adânc cântarea cântărilor. UÈ™or zboară luntrea mică È™i neagră asemenea unei cugetări printre tablourile măreÈ›e desfăÈ™urate de o parte È™i de alta ... Emil Gârleanu - Înecatul Înecatul de Emil Gârleanu Gheorghe Nicoară, călăraș cu schimbul, și frate-său, un băiețandru căruia nu-i mijise mustața, veniseră să adape caii în Siret. Cum coborau spre vad, băiatul spuse: — Ia te uită, bădiță, colo, sub mal, ce buștean a adus apa! Călărașul privi într-acolo, apoi strânse calul în călcâie și intră până la mijlocul râului. După ce se uită, țipă deodată: — Ira, măi, un om înecat! Băiețandrul încremeni locului. Călărașul îi strigă: — Fugi până ici la moară și cheamă pe moș Vasile. Băiatul lovi cu funia căpăstrului în cal și o luă spre moară. Se întoarse repede înapoi. Morarul nu era acolo. — Atunci repede-te și adu pe tătuca. Luați și o frânghie. Rămas singur, călărașul se apropie să se uite. Privi îndelung. Înecatul fusese izbit de apă în mâncătura malului și se prinsese între niște rădăcini. Șuvoiul îl bătea, mai să-l smulgă, să-l ducă la vale. Călărașul auzi niște glasuri, se întoarse și el și, cunoscând pe cei de pe mal, le răcni: — Măi Toadere... Năstase... Veniți, că-i un om înecat! Hai de l-om scoate! Flăcăii rămaseră puțin pe gânduri, apoi ... Ion Luca Caragiale - Două note Ion Luca Caragiale - Două note Două note de Ion Luca Caragiale În Note și schițe, 1892, pag.27. Nu se cunoaște un alt text anterior. Reprodus în Momente, schițe, amintiri, 1908. Am de mult intenÈ›ia să dau publicului o sumă de note asupra vieÈ›ii lui Eminescu - fiindcă inexactităÈ›ile, nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui mă revoltă È™i scandalul cu portretele È™i busturile puse fără sfială în circulaÈ›ie ca fiind ale lui, ca È™i cum ar fi vorba, încă o dată zic, de un tip din evul mediu, iar nu de cineva care a trăit în mijlocul nostru atâta vreme; pînă atuncea este, crez, aici locul să spun următoarele: Cu toată inegalitatea temperamentului său, Eminescu avea două coarte totdeauna egal de întinse: vecinic înamorat È™i vecinic avînd nevoie de bani - se putea altfel? È™i poet, È™i sărac... Vecinic visa niÈ™te „mîini subÈ›iri È™i reciâ€�, vecinic vîna un cămătar care să-i cumpere pe nimic leafa - nainte cu cîteva luni. AÈ™a, odată, ca întotdeauna, înamorat È™i fără nici un ban, ... Ioan Slavici - Zâna Zorilor Zâna Zorilor de Ioan Slavici A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, - un împărat mare È™i puternic; împărăÈ›ia lui era atât de mare, încât nici nu se È™tia unde se începe È™i unde se sfârÈ™eÈ™te. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alÈ›ii spuneau că È›in minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau È™i mai mari È™i mai puternici, iară alÈ›ii mai mici È™i mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea È™i È›ara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba È›ara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a ... Nicolae Gane - Două zile la Slănic Nicolae Gane - Două zile la Slănic Două zile la Slănic de Nicolae Gane Într-o odăiță mică și cam umedă de pe strada Popa Tatu din București locuia Nae Peruzescu. Ferestrele odăiei, întoarse spre miazănoapte, nu erau nici vara, nici iarna luminate de soare, și fațada casei, de mult nereparată, avea un aer posomorât. Se vedea cât de colo că e cuib de sărăcie. Dar înlăuntru locuia un tânăr cu mare viitor. Nu împlinise încă treizeci de ani, și Nae Peruzescu ajunsese arhivar la tribunalul de Ilfov. Născut la Târgoviștea, orașul de descălecătoare, care a scos la maidan cea mai fină prăsilă de oameni mari, el fusese rând pe rând țiitor de registre la primăria din Caracal, prețăluitor la vama din Burdujeni și perceptor la bariera Șorogari din Iași, o întreagă carieră făcută în scurt timp. Carte nu prea învățase în copilărie și nu știa, zău, dacă din cele patru clase primare îi mai rămăsese altăceva decât știința scrierii și a cetirei și oarecare elemente de aritmetică. Însă pentru oameni ca el cartea nu-i bună decât doar pentru a le strica originalitatea talentului, căci era într-adevăr talentat. Nae Peruzescu. Scria romanuri, ... Nicolae Paulescu - Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria Nicolae Paulescu - Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul şi Francmasoneria Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria de Nicolae Paulescu publicată în 1913 Cuprins 1 SPITALUL [1] 1.1 I. Ce este un medic? 1.2 II Dar, ce este un bolnav? 1.3 III Ce este un spital? 1.4 Dar ce este Caritatea? 1.5 LEGISLAȚII RELIGIOASE 2 CORANUL 2.1 I. - Patima de proprietate 2.2 II. - Patima de dominație 2.3 III. - Legea iubirii 3 TALMUDUL 3.1 I. - Patima de proprietate 3.1.1 1. - Cămătăria 3.1.2 2. - Frauda 3.1.3 3. - Jurământul fals 3.2 II - Patima de dominație 3.3 III - Legea iubirii 3.4 Omorurile rituale 4 CAHALUL 4.1 ORGANIZAȚIA STATULUI JIDOVESC 4.1.1 A) CAHALUL ELEMENTAR 4.1.1.1 I. - Școlile talmudice 4.1.1.2 II. – Proprietate 4.1.1.3 III. – Dominație 4.1.2 B) CAHALELE SUPERIOARE 4.1.3 EFECTELE CAHALELOR TALMUDICE 4.1.3.1 AUSTRO-UNGARIA 4.1.3.2 BUCOVINA 4.1.3.3 GALIȚIA 4.1.3.4 UNGARIA 4.1.3.5 AUSTRIA 4.1.3.6 FRANȚA 4.1.3.7 ALGERIA 4. ... Rezultate din Biblie pentru IRĂRezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru IRĂ. 2 Samuel Capitol 23 2 Samuel 22 2 Samuel Capitol 23 1 Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvîntul lui David, fiul lui Isai, cuvîntul omului care a fost înălțat sus de tot, cuvîntul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvîntul cîntărețului plăcut al lui Israel. 2 Duhul Domnului vorbește prin mine, și cuvîntul Lui este pe limba mea. 3 Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stînca lui Israel mi -a zis: ,,Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, celce împărățește în frică de Dumnezeu, 4 este ca lumina dimineții, cînd răsare soarele în dimineața fără nori; ca razele soarelui după ploaie, cari fac să încolțească din pămînt verdeața. 5 Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuș El a făcut cu mine un legămînt vecinic, bine întărit în toate privințele și tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mîntuirea și bucuria mea? 6 Dar cei răi sînt toți ca niște spini pe cari -i arunci, și nu -i iei cu mîna; 7 cine se atinge de ei, se înarmează cu un fer sau cu mînerul unei sulițe, și -i arde în ... 1 Cronici Capitol 11 1 Cronici 10 1 Cronici Capitol 11 1 Tot Israelul s`a strîns la David la Hebron, zicînd: ,,Iată că noi sîntem os din oasele tale și carne din carnea ta. 2 Odinioară, chiar cînd era Saul împărat, tu duceai și aduceai pe Israel înapoi. Domnul, Dumnezeul tău, ți -a zis: ,Tu vei paște pe poporul Meu Israel și tu vei fi căpetenia poporului Meu Israel.`` 3 Astfel toți bătrînii lui Israel au venit la împărat la Hebron, și David a făcut legămînt cu ei la Hebron înaintea Domnului. Au uns pe David împărat peste Israel, după cuvîntul Domnului, spus prin Samuel. 4 David a mers cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adică Iebus. Acolo erau Iebusiții, locuitorii țării. 5 Locuitorii Iebusului au zis lui David: ,,Nu vei intra aici.`` Dar David a luat cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. 6 David zisese: ,,Oricine va bate cel dintîi pe Iebusiți va fi căpetenie și domn.`` Ioab, fiul Țeruiei, s`a suit cel dintîi, și a ajuns căpetenie. 7 David s`a așezat în cetățuie; deaceea au numit -o cetatea ... 2 Samuel Capitol 20 2 Samuel 19 2 Samuel Capitol 20 1 Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiță, și a zis: ,,Noi n`avem nicio parte cu David, nicio moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!`` 2 Și toți bărbații lui Israel s`au depărtat de David, și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbații lui Iuda au rămas credincioși împăratului lor, și l-au însoțit dela Iordan pînă la Ierusalim. 3 David a intrat iarăș în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece țiitoare pe cari le lăsase pentru paza casei, și le -a pus într`o casă subt pază; a îngrijit de ele, dar n`a intrat la ele. Și au fost închise pînă în ziua morții lor, trăind în văduvie. 4 Împăratul a zis lui Amasa: ,,Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda; și tu să fii de față aici.`` 5 Amasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i - ... 1 Cronici Capitol 27 1 Cronici 26 1 Cronici Capitol 27 1 Aceștia sînt copiii lui Israel, după numărul lor, capii caselor părintești, căpeteniile peste mii și peste sute, și slujbași în slujba împăratului pentru tot ce privea șirul cetelor, sosirea și plecarea lor, lună după lună, în toate lunile anului; fiecare ceată era de douăzeci și patru de mii de oameni. 2 În fruntea celei dintîi cete, pentru luna întîi, era Iașobeam, fiul lui Zabdiel: și avea o ceată de douăzeci și patru de mii de oameni. 3 El era din fiii lui Pereț, și era capul tuturor căpeteniilor oștirii în luna întîi. 4 În fruntea cetei din luna a doua era Dodai, Ahohitul; Miclot era unul din capii cetei sale. El avea o ceată de douăzeci și patru de mii de oameni. 5 Capul cetei a treia, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada, capul; și el avea o ceată de douăzeci și patru de mii de oameni. 6 Acest Benaia era un viteaz dintre cei treizeci și în fruntea celor treizeci. Fiul său Amizadab era una din căpeteniile cetei sale. 7 Al patrulea, pentru luna a ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IRĂRezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru IRĂ. IRAȚIONÁL , - Ă , iraționali , - e , adj . 1. Care nu se conduce după gândirea logică , care nu e rațional , care este fără judecată , nerațional ; contrar rațiunii . 2. ( Mat . ; în sintagmele ) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr - un raport între două numere întregi . Ecuație ( sau expresie etc . ) irațională = ecuație ( sau expresie etc . ) care conține atât puterile întregi , cât și puterile fracționare ale elementelor ei . [ Pr . : - ți - IRAȚIONALÍSM s . n . Concepție filosofică care postulează primatul intuiției , al instinctului , al trăirii , al inconștientului sau al altor facultăți iraționale , asupra rațiunii . [ Pr . : - ți - IRAȚIONALÍST , - Ă , iraționaliști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Adept al iraționalismului . 2. Adj . Referitor la iraționalism , propriu iraționalismului . [ Pr . : - ți - IRAȚIONALITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este irațional . [ Pr . : - ți - |
||