|
||
Vezi și:INTOXICAT,
INTOXICAȚIE,
INTOXICAȚIUNE,
INTOXICARE,
GAZAT,
OTRĂVI,
OTRĂVIT,
TOXIC
... Mai multe din DEX...
INTOXICA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. INTOXICÁ, intóxic, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) introduce în organism substanțe toxice care duc la otrăvirea lui; a (se) otrăvi. ** Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste măsură; a agasa sau a fi agasat. - Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.Sursa : DEX '98 INTOXICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare. II. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza. 2. deruta prin difuzarea de știri false. (< fr. /s'/intoxiquer, lat. intoxicare)Sursa : neoficial A (se) intoxica ≠ a (se) dezintoxicaSursa : antonime A intoxica ≠ a dezintoxicaSursa : antonime INTOXICÁ vb. a (se) otrăvi.Sursa : sinonime intoxicá vb., ind. prez. 1 sg. intóxic, 3 sg. și pl. intóxicăSursa : ortografic A SE INTOXICÁ mă intóxic intranz. A-și supune (involuntar) organismul unei intoxicații; a se otrăvi. /Sursa : NODEX A INTOXICÁ intóxic tranz. 1) A face să se intoxice; a otrăvi. 2) fig. (persoane) A enerva cu insistență; a agasa. /Sursa : NODEX INTOXICÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (Fig.; fam.) A (se) plictisi foarte tare. [P.i. intoxíc. / < fr. intoxiquer, cf. lat. in - în, gr. toxikon - otravă].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru INTOXICARezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru INTOXICA. Garabet Ibrăileanu - Adela Adela de Garabet Ibrăileanu (Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu) (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock -uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o ,,cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din ,,centru" -- cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în ,,prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întâmplare la un anticar), alcătuiesc biblioteca mea estivală. Cataloagele -- pentru momentele de lirism intelectual. Unele ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTOXICARezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru INTOXICA. ... INTOXICÁT , - Ă , intoxicați , - te , adj . ( Despre ființe ) Care s - a otrăvit în urma introducerii în organism a unor substanțe toxice . - V. intoxica INTOXICÁȚIE , intoxicații , s . f . Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice ; starea celui ce s - a intoxicat ; otrăvire . [ Var . : ( rar ) intoxicațiúne s . INTOXICAȚIÚNE s . f . v . ... INTOXICÁRE , intoxicări , s . f . Acțiunea de a ( se ) intoxica și rezultatul ei ; otrăvire . - V. intoxica GAZÁT , - Ă , gazați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Intoxicat , asfixiat cu gaze . - V. gaza . Cf . fr . % ... OTRĂVÍ , otrăvesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) supăra , a ... OTRĂVIT ^1 s . n . ( Rar ) Otrăvire . - V. otrăvi . OTRĂVÍT^2 - Ă , otrăviți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Căruia i s - a dat sau care a luat otravă ( 1 ) ; care s - a intoxicat sau care s - a omorât cu otravă . 2. Care conține otravă ( 1 ) ; în care s - a pus otravă ; otrăvitor , veninos . 3. Fig . Supărat , amărât , ... TOXÍC , - Ă , toxici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care poate intoxica |