Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȚÂRLÂI, COMBO, CONCERTMAISTRU, COREPETITOR, HELICON, LUTIST, NONET, OCTET, ORCHESTRĂ, ORCHESTRANT ... Mai multe din DEX...

INSTRUMENTIST - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INSTRUMENTÍST, -Ă, instrumentiști, -ste, s.m. și f. Persoană care cântă la un instrument muzical (într-un ansamblu). - Din fr. instrumentiste.

Sursa : DEX '98

 

INSTRUMENTÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la un instrument (muzical). (< fr. instrumentiste)

Sursa : neoficial

 

INSTRUMENTÍST s. (MUZ.) orchestrant, (înv.) sunător.

Sursa : sinonime

 

instrumentíst s. m., pl. instrumentíști

Sursa : ortografic

 

INSTRUMENTÍ//ST \~stă (\~ști, \~ste) m. și f. Muzicant care cântă la un instrument (într-o orchestră); orchestrant. /instrumentiste

Sursa : NODEX

 

INSTRUMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la un instrument (într-un ansamblu muzical). [Cf. fr. instrumentiste].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru INSTRUMENTIST

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru INSTRUMENTIST.

Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale

Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale Cronici teatrale de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Cronica teatrală [1] 2 Cronica teatrală [I] [2] 3 Cronica teatrală [II] [3] 4 Note Cronica teatrală [1] Teatrul Național a intrat cu stagiunea aceasta într-o eră de adevărat progres. Din toate punctele de vedere, această instituție a luat acuma un avânt îmbucurător, care ar fi de dorit să meargă tot înainte. Producțiile nouă ale stagiunii (Copila din flori, Hamlet, Scrisoarea pierdută, Boccacio și, în sfârșit, cea mai importantă dintre toate, Ovidiu al eminentului nostru poet d. V. Alecsandri) au fost în genere bine interpretate, și, potrivit mijloacelor încă neîndestulătoare ale teatrului nostru, bine puse în scenă. Precum se vede, lipsa relativă de mijloace provine în parte și din mărginirea activității Societății dramatice la numai trei reprezentațiuni pe săptămână, și aceasta tocmai în lunile de iarnă. Un teatru așa de mare, cu atâta personal artistic, cu un aparat de scenă și de administrație atât de numeros, nu poate face bune afaceri și prin urmare nu poate nici artisticește progresa într-un chip normal — fiindcă mai ales în teatru cestiunea artistică este strâns legată de cea finanțiară — pe câtă vreme ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSTRUMENTIST

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru INSTRUMENTIST.

ȚÂRLÂI

ȚÂRLÂÍ , ț ? rlâi , vb . IV . Intranz . ( Despre instrumente muzicale ) A scoate sunete monotone și puțin armonioase ; ( despre instrumentiști ) a cânta în acest fel . [ Var . : țârlăí vb . IV ] - Formație

 

COMBO

CÓMBO s . n . Formație orchestrală de jaz compusă din trei până la opt

 

CONCERTMAISTRU

... CONCÉRTMAISTRU , concertmaiștri , s . m . Primul violonist ( sau instrumentist

 

COREPETITOR

... COREPETITÓR , - OÁRE , corepetitori , - oare s . m . și f . Persoană care acompaniază la pian , la repetiție sau în concerte , recitaluri și spectacole , un instrumentist

 

HELICON

HELICÓN , helicoane , s . n . Instrument muzical de suflat din alamă , asemănător cu tuba , folosit în fanfarele militare , alcătuit dintr - un tub încovoiat în formă de spirală , prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri

 

LUTIST

... LUTÍST , - Ă , lutiști , - ste , s . m . și f . Instrumentist

 

NONET

NONÉT , nonete , s . n . Formație alcătuită din nouă persoane ( instrumentiști sau cântăreți ) care execută împreună o compoziție muzicală ; p . ext . compoziție muzicală compusă pentru o astfel de

 

OCTET

OCTÉT , octete , s . n . octeți , s . m . 1. S . n . Formație compusă din opt persoane ( instrumentiști sau cântăreți ) care execută împreună o lucrare muzicală ; lucrare muzicală scrisă pentru această formație . 2. S . n . ( Chim . ) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom . 3. S . m . ( Inform . ) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de

 

ORCHESTRĂ

ORCHÉSTRĂ , orchestre , s . f . 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente . 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților , situată între scenă și sală , sub nivelul parterului . 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice , situat între avanscenă și gradenuri . [ Var . : orhéstră s . f . , ( înv . ) orchéstru s .

 

ORCHESTRANT

... ORCHESTRÁNT , - Ă , orchestranți , - te , s . m . și f . Persoană care face parte dintr - o orchestră ; instrumentist

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...