Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul HAINA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: HAINĂ,HAIN

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului HAINA: HAINĂ, HAINĂ.

 

HAINA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

HÁINĂ, haine, s.f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești. * Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă). ** (La sg.) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou. ** Veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul. ** Palton. * Expr. A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește). 2. (Biol.; în sintagma) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. - Din bg. halina, scr. háljina.

Sursa : DEX '98

 

HÁINĂ s. 1. îmbrăcăminte, strai, veșmânt, (pop. și fam.) buleandră, țoală, (reg.) rufă, (Transilv. și Maram.) halub, (depr.) hanță. (Ia-ți o \~ pe tine.) 2. (la pl.) v. costum. 3. v. sacou. 4. v. palton. (Poartă o \~ de blană.)

Sursa : sinonime

 

háină s. f., g.-d. art. háinei; pl. háine

Sursa : ortografic

 

HÁIN//Ă \~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte; strai. \~ de iarnă. * \~ nupțială (sau de nuntă) înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor vertebrate în perioada împerecherii. 2) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; veston. [G.-D. hainei] /halina, sb. háljina

Sursa : NODEX

 

HAÍN, -Ă, haini, -e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (Înv.) Trădător, sperjur, necredincios. - Din tc. hain.

Sursa : DEX '98

 

Hain ≠ milos, milostiv

Sursa : antonime

 

HAÍN adj., adv., s. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. v. crud.

Sursa : sinonime

 

HAÍN adj. v. trădător.

Sursa : sinonime

 

haín adj. m., pl. haíni; f. sg. haínă, pl. haíne

Sursa : ortografic

 

HAÍN \~ă (\~i, \~e) 1) Care manifestă lipsă de milă; rău la inimă; fără milă; câinos; crud; hapsân. 2) înv. Care și-a călcat legământul dat. [Sil. ha-in] /<turc. hăin

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.