Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DRICAR, MORMÂNTAL, MORTUAR, NECROLOG, POMPĂ, PROPOVEDANIE, SERAFIM ... Mai multe din DEX...

FUNEBRU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FUNÉBRU, -Ă, funebri, -e, adj. De înmormântare. * Marș funebru = melodie solemnă și tristă, compusă mai ales în ton minor, care se cântă de obicei la înmormântări. ** Trist, jalnic, lugubru. - Din fr. funèbre, lat. funebris.

Sursa : DEX '98

 

FUNÉBRU, -Ă adj. de înmormântare. o marș ~ = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări. * trist, jalnic; lugubru, sinistru. (< fr. funèbre, lat. funebris)

Sursa : neoficial

 

FUNÉBRU adj. 1. v. mortuar. 2. v. mormântal. 3. v. lugubru.

Sursa : sinonime

 

funébru adj. m. (sil. -bru), pl. funébri; f. sg. funébră, pl. funébre

Sursa : ortografic

 

FUNÉBR//U \~ă (\~i, \~e) 1) Care ține de procesul înmormântării unei personalități; de înmormântare; mortuar; funerar. Marș \~. 2) Care evocă ideea morții; care suscită o tristețe profundă; plin de o tristețe sumbră; funest. /funebre, lat. funebris

Sursa : NODEX

 

FUNÉBRU, -Ă adj. De înmormântare. * Marș funebru = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări. ** Trist, jalnic, lugubru. [< fr. funèbre, it. funebre, cf. lat. funebris].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FUNEBRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 52 pentru FUNEBRU.

Dimitrie Anghel - A patra Parcă

... o înviorează parcă și îi dă o noua înfățișare de tinerețe. Cu o voluptate neînchipuită, își pleacă urechea ei bătrînă și ascultă frînturile de marș funebru scăpate din alămuri ce le aduce vîntul, ca o hienă adulmecă aerul, urmează și numără avidă prapurile, face parcă în gînd socoteala pomenilor și, cu ... deschise peste care cad lacrimile celor ce și-au pierdut o ființă dragă. Sunt zile însă cînd vîntul nu aduce nici o frîntură de marș funebru și atunci, la orele obișnuite cînd trec morții, ea nu-și mai poate găsi astîmpăr. Ca o furie își clatină funebrii mirți ca și cum ...

 

Dimitrie Anghel - Sonata lunii

Dimitrie Anghel - Sonata lunii Sonata lunii de Dimitrie Anghel Publicată în Țara nouă , I, 3, 25 dec. 1911, p. 188—190. Dulce și liniștitoare, noaptea se statornicește. Umbre încărcate de somn, sfioase, moi și încete, lunecă deasupra pămîntului ca o apă. Sfioase, moi și încete, se desfășură, cresc, ca aburii purtați de vînt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se tîrăsc spre înălțimi. Luminile biruite, decolorate, palide, albe ofilesc, descresc și dispar. Un ritm ascuns prezidă și rînduiește năvala aceasta mută a tonalităților încărcate de vis ce se așază. Un farmec mistic trece prin aer, și acum o ultimă umbră, ca un steag de doliu și de fatalitate, purtat de o mînă nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal. De la fereastra lui, Beethoven, cu un zîmbet amar pe buze, lăsîndu-și capul pe mînă, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întîiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi, joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc. Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un ...

 

Alexandru Macedonski - Apus (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Apus (Macedonski) Apus de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , VII, 1886-1887, p. 126-127; VIII, p. 339, cu subtitlul: "Gamă cromatică". De-o plumburie-ncenușare Pe când apusul e coprins În funebra-nserare, Zic fără-ntristare De soarta mea învins: Salutare, Cer mare Și-ntins Stins. Stins Și-ntins Cer mare, Salutare, De soarta mea învins, Zic fără-ntristare În funebra-nserare, Pe când apusul e coprins De-o plumburie-

 

Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor

... și pînă la chintesența de benzină, într-un exod nesfîrșit, așa mergea convoiul acesta bizar, înșiruirea aceasta de ani și de zile moarte, trecutul acesta funebru și dezmormîntat, ca să vadă plutind pasărea miraculoasă, triumful mult așteptat al aripilor. Ai fi zis că vin lucrurile însăși să se vadă biruite, căci ...

 

Dimitrie Anghel - Două glasuri

Dimitrie Anghel - Două glasuri Două glasuri de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , IV, 1273, 3 iulie 1912, p 5. Subt cerul tragic, o singură dungă de lumină însîngerată a mai rămas luminînd naltele zări. Ca o ultimă ghiulea strălucitoare și aprins de licăriri, soarele a căzut după deal, trîmbe mari de neguri, amestecate cu fum, tîrîndu-se de pretutindeni, s-au ajuns împînzind funebrul peisaj unde s-a dat lupta... Petele mari și capricioase ale sîngelui căzut ici pe o prispă de casă, colo pe o foaie ce visa la o margine de drum s-au întunecat și ele, au mînjit marginea unei ciuturi peste care se pleacă să bea o gură însetată, a pătat o albă aripă de pasăre ce venea să caute și ea o lacrimă de apă vie, și-a pus stigmatul doveditor al sălbăticiei pretutindeni pe unde a trecut biruința sau înfrîngerea și a odrăslit în floare roșie pe mohorîtul cîmp stăpînit de moarte. De un tropot surd de copite îmi mai aduceam aminte, și apoi urechea mea lipită la pămînt, ca atunci cînd eram copil și cercam să prind îndepărtatele ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

... de ciocli aștepta. Cupele îmbrăcate în doliu se înșirau și ele pentru fețele simandicoase. Iar sub ghirlănzi de flori și jerbii de verdeață, sub un funebru uranisc așezat în mijlocul salonului, chinuita viață ce apusese dormea acuma liniștită. În feșnicarele mari, de-a dreapta și de-a stînga ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie

Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie Noaptea de septembrie de Alexandru Macedonski La muză Atunci când după zile de lungă așteptare Îmi apăruși deodată zâmbind, sufletul meu, Crezui că ești un înger, de pace și scăpare, Trimis să mă rentoarcă la bunul Dumnezeu. Tu nu erai un înger, cerească nălucire, Dar cugetu-mi atuncea la pace se-nvoi... Ți-am dat a mea junie, mi-ai dat a ta iubire Și scepticul îndată de cer nu se-ndoi! Mi-ai zis: Poetul are o misiune sfântă... El trebuie să creadă și n-am mai cercetat. Poetul e o harpă: nu cugetă, ci cântă Chiar el nu se-nțelege, dar este ascultat! Prin lumile luminii se-ntraripă să zboare Și-n urma sa deșiră frumoși mărgăritari, Pământu-n depărtare îl lasă sub picioare Și-mbrățișează totul cu aripile-i mari! Și m-am suit atuncea în cerurile mute, Și cerurile mute atuncea mi-au vorbit, Eternul în tot locul vibra pe întrecute, Iubită nălucire, de ce m-ai părăsit? În sufletu-mi de tânăr era-ntuneric mare, Eram ca și o barcă lipsită de cârmaci, Veniși, făcuși lumină! Suflași, și c-o suflare Făcuși să-ntindă pânze ...

 

Alexandru Macedonski - Vânt de toamnă

Alexandru Macedonski - Vânt de toamnă Vânt de toamnă de Alexandru Macedonski Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu Mă zorește Dumnezeu? Simt că viața mea e slabă? Când apusul e mai falnic, Norii toți când strălucesc, Melancolic îi privesc Și rămân cu ochiul jalnic. Este oare, este oare, Semn de moarte pe curând Versul meu ce plânge blând Ca susurul de izvoare? Cu octombrie ce vine, Fi-voi oare frunza-n vânt Doborâtă la pământ Și uitată de oricine? De-aud clopotul de jale, Fără voia mea tresar, De-ntâlnesc funebrul car, Mă întorc din a mea

 

Alphonse de Lamartine - Poetul murind

Alphonse de Lamartine - Poetul murind Poetul murind de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1866 A vieții mele cupă se sparse încă plină, În lungi suspine viața-mi se duce și declină Nici lacrimi, nici suspinuri n-o pot întârzia! În bronzul ce mă plânge în sonuri precurmate A morții mână rece ultima-mi oră bate. Să gem oar'? sau mai bine să caut a cânta? Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin dar fie adio d-aci jos. În spargerea sa lira răsună mai sublimă, În stingerea sa lampa dodată se reanimă Și d-o lumină vie străluce, și s-a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi

... se ridică din apă ! Un plîns subțire, înghițit de un gemăt; o șoaptă acoperită de un acord de orgă; un țipăt desperat și un marș funebru; și din învălmășala tuturor, un cuvînt fioros: "Vino !" Cine a auzit această chemare a apelor și nu s-a cutremurat ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei Complotul bubei de Bogdan Petriceicu Hasdeu "Descrierea pe care anticii ne-au lăsat-o despre leproși provoacă orare. În 1321 acești nenorociți ajunseră să creadă că, dacă s-ar găsi un mijloc de a transmite întregii lumi oribilul flagel de care erau contaminați, ar putea și ei să ajungă la ranguri înalte..." CIBRARIO I Era-ntr-o bătrână pădure, Din care vrăjmașa secure Nu smulse o creangă de brad: P-o stâncă de fulger crăpată, P-o râpă de șerpi îmbălată, P-o beznă cu fundul în iad. În cuibul acei văgăune Precum într-o cronică spune Din secolul patrusprezeci - A fost o petrecere mare: Leproșii din mii de hotare Veniră pe mii de poteci. Vedeai o icoană grozavă! Tot bube, pocnind de otravă, Pe brațe, pe coapse, pe frunți! Otrepuri, de mult închegate, Lipite pe răni destupate, Ca niște oribile punți! Obrajii lor - cronica spune Păreau ca un foc de tăciune Cu spuză-nvelit împrejur, Când negrul cu roșul s-alungă, Trecând pe de lături în dungă, Alb, vânăt, și galben, și sur! S-așează pe gânduri în iarbă, Și buba pe bubă se-ntreabă: Cum merge și ce- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUNEBRU

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru FUNEBRU.

DRICAR

DRICÁR , dricari , s . m . 1. Fabricant sau negustor de dricuri ( 1 ) . 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri ( 2 ) ; antreprenor de pompe funebre . 3. Persoană care transportă mortul la groapă ; cioclu . - Dric + suf . -

 

MORMÂNTAL

... MORMÂNTÁL , - Ă , mormântali , - e , adj . ( Livr . ) 1. De mormânt . 2. De înmormântare , funebru

 

MORTUAR

... MORTUÁR , - Ă , mortuari , - e , adj . Care ține de mort ( II ) , de moarte sau de înmormântare , privitor la mort , la moarte sau la înmormântare ; funerar , funebru

 

NECROLOG

... NECROLÓG , necrologuri , s . n . Discurs , articol sau anunț cu caracter funebru

 

POMPĂ

PÓMPĂ^2 , pompe , s . f . 1. Alai , suită , cortegiu plin de fast , sărbătoresc ; p . ext . fast , strălucire , splendoare . 2. ( În sintagma ) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și cu efectuarea înmormântărilor . PÓMPĂ^1 , pompe , s . f . Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr - un cilindru cu piston , manevrat cu mână sau acționat mecanic , folosit pentru a deplasa sau a comprima un

 

PROPOVEDANIE

PROPOVEDÁNIE , propovedanii , s . f . ( Înv . ) 1. Orație funebră . 2.

 

SERAFIM

SERAFÍM , serafimi , s . m . 1. ( În religia creștină ) Înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi . 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care , după ritualul Bisericii ortodoxe , se poartă la procesiunile