|
|
||
Vezi și:FUMEGĂRIE,
FUMEGARE,
FUMEGAI,
FUMEGOS,
HIDRAZINĂ,
MUCĂRI,
PERCLORIC
... Mai multe din DEX...
FUMEGA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. FUMEGÁ, pers. 3 fúmegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. ** (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. - Lat. fumigare.Sursa : DEX '98 FUMEGÁ vb. (înv.) a afuma. (Soba \~.)Sursa : sinonime fumegá vb., ind. prez. 3 sg. fúmegăSursa : ortografic A FUMEGÁ pers. 3 fúmegă intranz. 1) A arde înăbușit, fără flacără, scoțând fum. 2) A scoate aburi. /<lat. fumigareSursa : NODEX fumegá (-g, -át), vb. - 1. A scoate fum. - 2. A face aburi. Lat. f?m?g?re (Puşcariu 670; Candrea-Dens., 678; REW 3570; DAR), cf. fum. - Der. fumegător, adj. (care fumegă); fumegos (var. fumegăios), adj. (care fumegă); fumegai (var. fumigai), s.n. (fumăraie). - Der. neol. fumiga, vb. (a fumiga); fumigați(un)e, s.f., din fr.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru FUMEGARezultatele 1 - 10 din aproximativ 46 pentru FUMEGA. Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni Prieteni de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Și miezul nopții negre era de caraulă, Și dealurile sure în zare fumegau, Și greu dormea pământul, ira luna, somnambulă, Da umbrelor viață și umbrele mișcau, Iar dealurile sure în zare fumegau. Grădina, sub ferestre, dormea în nemișcare; Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise, Părând că cere-n somnu-i o dulce sărutare, Iubita, ostenită, pe brațe-mi adormise, Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise. Mă îmbătau miresme, suflarea-mi tremura; Strângând la sân comoara de scumpă fericire, Cu ochii-nchiși spre ceruri, simțeam cum mă fura Un vis frumos. În zare zburam la nemurire, Strângând la sân comoara de scumpă fericire! Dar fericirea-i scurtă și visul schimbător! Din raze, din lumină, din viață fericită, Zăceam întins pe-o masă de-un negru-ngrozitor, Cu buzele-nghețate, cu mâna-nțepenită, Din raze, din lumină, din viață fericită! La creștetu-mi iubita plângea îngenunchiată, Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea, Se repezea nebună la fruntea-mi înghețată, Sub mutele icoane plângând îngenunchia, Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea. Venind spre mine-atuncea o ceată rea de umbre, Cu fețele ascunse sub măști ... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda I Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda I Plutind în întuneric pe cale rătăcită, Căci nu vă-ntoarceți ochii spre cel ce este-n cer? Atei fără de minte! Părerea amăgită Lăsați, și mânați vasul spre țărm de adevăr. Pre Dumnezeu cunoașteți acel ce cârmuiește Făptura plăsmuită cu însăși mâna sa. El cerurile-ntinse în care strălucește Înflăcăratul soare pre toți a lumina. Planetelor și lunii El zice să-mprumute Lumina lor din soare; și el a poruncit A se aprinde noaptea făclii de stele sute În aer să lucească când soarele au sfințit. Cu naltă-nțelepciune a timpului măsură A cumpănit, și toate păzesc regula lor, El zice ca să cadă a rouăi picătură Pământul să adape spre hrana tuturor. Și toate sunt lăsate spre vecinica Lui slavă Și cerul și pământul pre Dânsul îl măresc, Câmpia, șesul, floarea și vesela dumbravă, Ici valea, colo dealul natura-mpodobesc. Când marea se răscoală mugind cu-nfuriere, În slab nisip o ține în marginile ei. El vânturilor zice să sufle cu putere, Văzduhul să-nnoiască gonind nourii grei. El este creatorul a orice vietate. Jivina ce trăiește în ... Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte O noapte la morminte de Dimitrie Bolintineanu Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire; Iar fantasme lunatice Râdeau p-o monastire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mâinile Scheletele hidoase. Pe munți, regina nopților Păruse gălbenindă, Așa cum fruntea morților Se vede suferindă. Atunci trecură ielele De mâini în horă prinse; Ș-un abur toate stelele Îndată le cuprinse. Țipa în sânul norilor Vulturi cu grele pene. Și vuietul prigorilor Se auzea alene. Un fulger!... Norul fumegă; Iar tunetul răspunde, Și ploaia cade, spumegă În turburoase unde. Apoi s-aud răsunete De vaiete, suspine; Înspăimântat de tunete, Un mort veni spre mine. În prejmul monastirelor, Umblând, mă rătăcisem; La locul cimitirelor Văzui că mă oprisem. Mortul ,,Deschideți, schelete, aceste mormânturi, Căci ploaia se varsă pâraie din nor, Căci vântul mă bate, și câini mă-nconjor, Și ielele albe duc hora pe vânturi. Aseară, când umbra cădea pe pământ, Ieșii să văz luna jucând pe ruine, Căci două schelete gemeau lângă mine Și-un verde balaur zbura prin mormânt. Dar luna s-ascunde d-odată-n furtună Și astfel ca spicul de vânturi uscat, Vârtejul pe mine în văi m- ... Emil Gârleanu - Nedespărțite! ... Emil Gârleanu - Nedespărţite! ... Nedespărțite! ... de Emil Gârleanu Toamnă! Pădurea fumegă. Negurile se lasă perdeluind zările. Păsările se rotesc în înalt, se deșiră, iar se strâng și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă sub stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi; umbre se strecoară rătăcite; țipăte răsar și se sting; chemări de călăuzire umplu largul cuprinsului. Sunt păsările călătoare. Și cu ele parcă iau ceva din sufletul nostru, în ochii lor parcă fură soarele, pe aripile lor parcă duc primăvara. Un stol de turturele a întârziat. Grăbite s-au strâns în dimineața aceasta, și-n fâlfâirile lor, care se aud ca niște sunete supte ușor dintrun flaut, pornesc. Întâi o iau pe-aproape de pământ, peste lunci, deasupra rariștilor, printre plopii înalți, ca și cum ar vrea să mai vadă locurile aceste o dată. Apoi fac un ocol ... Emil Gârleanu - Tovarăşii Tovarășii de Emil Gârleanu E încă întuneric. Pământul e jilav de rouă și brazdele, răsturnate, în ajun, de către fierul plugului, miroase a proaspăt. În văzduh, o rață sălbatică zboară, furișându-se, măcăind speriată, ca alungată de glonț. Pe o grămadă de coceni, plugarul, rămas peste noapte în câmp, doarme învelit cu niște saci; și mai încolo, boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gâturile întinse, așteptând jugul. Dar departe, în sat, încep să cânte cocoșii, căci zorile prind să mijească. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și-n vreme ce cununa cerului se luminează, pe pământ se deslușesc toate: satul; încolo, pe coastă, ca urnită din loc, pădurea; în fund, dealurile gemene unul după altul, ca pe o scară. Și-n cea dintâi clipă de revărsare a luminii, grija, care țârâie în urechea plugarului ca un greier, îl scoală. Omul aruncă sacii la o parte, sare în picioare, își freacă ochii cu dosul mâinii stângi și cu dreapta își îndreaptă șalele. Apoi pornește spre boi. I-a înjugat... Slabi, de li se văd coastele ca niște arcuri sub piele, boii își încoardă mușchii, își potrivesc ... Gheorghe Asachi - Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu Gheorghe Asachi - Ştefan cel Mare înaintea Cetăţei Neamţu Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu de Gheorghe Asachi (bis, ultimile două versuri din fiecare strofă) În cetatea părăsită, care de pe munte Cătră nouri încă nalță o căruntă frunte, Unde trecătoriul ș-astăzi cu respect se-nchină, A domnit odinioară vechea eroină; Pe atuncea se lupta păstoriul moldovan Și țara-și apăra chiar ca un aprod oștean! Ea avea un fiu puternic, Ștefan i-a fost nume, Prin acest domn strălucit-au patria noastră-n lume; Patruzeci de biruințe lauda-i adunasă, Dar o zi schimbândă soarta, el învins rămasă, Deși luptase atunci păstorul moldovan Și țara-și apara chiar ca un aprod oștean! De mii cete fioroase patria a fost călcată Și de sânge a ei țărână era adăpată; Monastiri, cetăți și sate fumegau aprinse, Cu bătrâni, gemeau și fete și obeze strânse. Dar nenvins era păstorul moldovan, Că țara-și apăra chiar ca un aprod oștean! Încruntat ca leul, Ștefan, voind să răzbune, Înc-o dată pre oșteni merge să adune; Mai întăi însă pre muma va să-mbrățoșeze Și pre fiul său de bine vra să cuvinteze. Că pe ... Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul Ion Heliade Rădulescu - Serafimul şi heruvimul Serafimul și heruvimul sau Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului de Ion Heliade Rădulescu Blând serafim! o, înger! ce este-a ta solie? Care îți este slujba? Ce vrei aicea jos? Pacea vestești tu lumii? Pacea aduci tu mie? Ce flăcări pui în sânu-mi, o, serafim frumos?! Ochii tăi... e seninul, Buza ta e zâmbirea, Fața ta e blândețea, Ca pieptu-ți nu e crinul; Dragoste ți-e privirea, Totul ești frumusețea. Ființa-ți luminează, Mărirea te-nconjoară, Liniștea te-nsoțește: Pasu-ți de naintează, Slava-mprejuru-ți zboară, Preajma-ți pace vestește. Frumos serafim! îmi place La tine a mă uita, În ochii tăi a căta; Lumina lor este lină! În ochi-mi izbește plină Blânda lor, senina pace. Tu mă înveți cântarea, Tu îmi însufli pieptul, Tu îmi arăți cărarea Care merge d-a dreptul La fiica armoniei. Lira ta e cerească, Glasul ei m-aripează, Ființa-mi pământească În zborul său cutează La scaunul veciei. Și-n somnu-mi, și aievea ființa-ți mă-nsoțește; Chipu-ți mi-e faț-oriunde, în preajma mea el zboară Din soare se repede, din lună ... Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel Bătrân Mihai Eminescu - Dragoş Vodă cel Bătrân Dragoș Vodă cel bătrân de Mihai Eminescu Dragoș-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de piatră nalt și gros, Că pe el merg cinci pe jos Și au loc cu de prisos; Că merg trei călări alături Și mai au loc pe de lături Caii mândri să și-i joace Când încolo, când încoace, Iar din negri trunchi de stâncă Peste valea cea adâncă, Pe deasupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățuie, Ce cu crestele-i se suie, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Printre arcurile grele, Printre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând, cu flăcări roșii Luminează-ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde-atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de rășină, Paveze, mănuși leite, Caște mândre, poleite, Și pieptare, obrăzare Și arcuri ... Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel bătrân Mihai Eminescu - Dragoş Vodă cel bătrân Dragoș Vodă cel bătrân de Mihai Eminescu Dragoș-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de piatră nalt și gros, Că pe el merg cinci pe jos Și au loc cu de prisos; Că merg trei călări alături Și mai au loc pe de lături Caii mândri să și-i joace Când încolo, când încoace, Iar din negri trunchi de stâncă Peste valea cea adâncă, Pe deasupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățuie, Ce cu crestele-i se suie, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Printre arcurile grele, Printre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând, cu flăcări roșii Luminează-ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde-atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de rășină, Paveze, mănuși leite, Caște mândre, poleite, Și pieptare, obrăzare Și arcuri ... Vasile Alecsandri - Plugurile Plugurile de Vasile Alecsandri Noroc bun!... Pe câmpul neted ies românii cu-a lor pluguri! Boi plăvani în câte șease trag, se opintesc în juguri! Brațul gol apasă-n coarne; ferul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. Treptat câmpul se umbrește sub a brazdelor desime; El răsună-n mare zgomot de voioasa argățime, Iar pe lanul ce în soare se zvântează fumegând, Cocostârcii cu largi pasuri calcă rar și meditând. Acum soarele-i l-ameazi; la pământ omul se-ntinde; Cârd de fete și neveste de la sat aduc merinde; Plugul zace-n lan pe coaste, iar un mândru flăcăoaș Mână boii la izvoare și îi paște la imaș. Sfântă muncă de la țară, izvor sacru de rodire, Tu legi omul cu pământul în o dulce înfrățire!... Dar lumina amurgește, și plugarii cătră sat, Hăulind pe lângă juguri, se întorc de la Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă Răzbunarea lui Statu-Palmă [1] de Vasile Alecsandri Urieșul Strâmbă-Lemne cu-al său gemin Sfarmă-Peatră Au văzut căzând potopul ș-au trecut potopu-not. De când sunt povești în lume și se spun pe lângă vatră, Ei duc zile cu piticul Statu-Palmă-Barba-Cot. Amândoi pe-o vale verde, la picioarele-unui munte, Lungiți unul lângă altul, stau grăind în limba lor. Dar ei sunt în neastâmpăr. Când și când pe a lor frunte O gândire-ntunecată se întinde ca un nor. „O cunoști pe Trestiana, frate?“ zice Strâmbă-Lemne. „O cunosc... când se arată, soarele îi face semne, Căci de când Ileana mândră n-au văzut el așa floare... Ca Ileana Cosânzana, fata-i chiar ruptă din soare!“ „Bine zici, dar nu-mi stă-n minte cum l-așa frumoasă fată Buturuga Statu-Palmă au putut să fie tată!“ „Pomul nalt, frumos, răsare din sămânța cea măruntă, Ș-apoi știi tu că Pepelea vornicel i-au fost de nuntă!...“ Urieșii, stând pe coate, au trântit un hohot mare Cât s-au răsunat pământul într-o ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru FUMEGARezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru FUMEGA. ... nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. 18 Tot poporul auzea tunetele și sunetul trîmbiței și vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura, și stătea în depărtare. 19 Ei au zis lui Moise: ,,Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta: dar să ... Psalmii Capitol 104 Psalmii 103 Psalmii Capitol 104 1 Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! 2 Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. 3 Cu apele Îți întocmești vîrful locuinței Tale; din nori Îți faci carul, și umbli pe aripile vîntului. 4 Din vînturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori. 5 Tu ai așezat pămîntul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina. 6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți, 7 dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă, 8 suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu. 9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul. 10 Tu faci să țîșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți. 11 Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici. 12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, și fac să le ... Psalmii Capitol 144 Psalmii 143 Psalmii Capitol 144 1 (Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie, 2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu! 3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el? 4 Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece. 5 Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! Atinge munții, ca să fumege! 6 Fulgeră, și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ți săgețile, și pune -i pe fugă! 7 Întinde-Ți mînile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin, 8 a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă. 9 Dumnezeule, Îți voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde. 10 Tu, care dai împăraților biruința, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David, 11 izbăvește-mă și scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, ... Isaia Capitol 7 Isaia 6 Isaia Capitol 7 1 S`a întîmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Rețin, împăratul Siriei, s`a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să -l bată; dar n`a putut să -l bată. 2 Cînd au venit și au spus casei lui David: ,,Sirienii au tăbărît în Efraim!`` a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul. 3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: ,,Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului, 4 și spune -i: ,Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia! 5 Nu te teme că Siria gîndește rău împotriva ta, și că Efraim și fiul lui Remalia zic: 6 ,Să ne suim împotriva lui ... Osea Capitol 7 Osea 6 Osea Capitol 7 1 Cînd vreau să vindec pe Israel, atunci se descopere nelegiuirea lui Efraim și răutatea Samariei, căci lucrează cu vicleșug. Înlăuntru vine hoțul, și ceata de tîlhari jăfuiește afară. 2 Și nu se gîndesc în inima lor că Eu îmi aduc aminte de toată răutatea lor; faptele lor îi și înconjoară, și stau înaintea Mea! 3 Ei veselesc pe împărat cu răutatea lor, și pe căpetenii cu minciunile lor. 4 Toți sînt preacurvari, ca un cuptor încălzit de brutar: și brutarul încetează să mai ațîțe focul, de cînd a frămîntat plămădeala pînă s`a ridicat. 5 În ziua împăratului nostru, căpeteniile se îmbolnăvesc de prea mult vin, împăratul dă mîna cu batjocoritorii. 6 Le arde inima după curse ca un cuptor; toată noaptea le fumegă mînia, iar dimineața arde ca un foc aprins. 7 Toți ard ca un cuptor, și își mănîncă judecătorii; toți împărații lor cad; niciunul din ei nu Mă cheamă. 8 Efraim se amestecă printre popoare, Efraim este o turtă, care n`a fost întoarsă. 9 Niște străini îi mănîncă puterea, și el nu-și dă seama, îl apucă bătrîneța, și el ... Amos Capitol 4 Amos 3 Amos Capitol 4 1 ,,Ascultați cuvîntul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi cari asupriți pe cei sărmani, zdrobiți pe cei lipsiți, și ziceți bărbaților voștri: ,Dați-ne să bem!`` 2 Domnul Dumnezeu a jurat pe sfințenia Lui, și a zis: ,,Iată, vin zile pentru voi, cînd vă vor prinde cu cîrligele, și rămășița voastră cu undiți de pescari; 3 ,veți ieși prin spărturi, fiecare drept înainte, și veți fi lepădate în Harmon, zice Domnul.`` 4 Duceți-vă numai la Betel, și păcătuiți! Duceți-vă la Ghilgal, și păcătuiți și mai mult! Aduceți-vă jertfele în fiecare dimineață, și zeciuielile la fiecare trei zile! 5 Faceți să fumege jertfe de mulțămire făcute cu aluat! Trîmbițați-vă, vestiți-vă darurile de mîncare de bună voie! Căci așa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.`` 6 Și Eu, de partea Mea, v`am trimes foametea în toate cetățile voastre, și lipsa de pîne în toate locuințele voastre. Cu toate acestea tot nu v`ați întors la Mine, zice Domnul.`` - 7 ,,N`am vrut să vă dau nici ploaie, cînd mai erau încă trei luni pînă la secerat; am ... Matei Capitol 12 Matei 11 Matei Capitol 12 1 În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grîu, într`o zi de Sabat. Ucenicii Lui, cari erau flămînzi, au început să smulgă spice de grîu și să le mănînce. 2 Fariseii, cînd au văzut lucrul acesta, I-au zis: ,,Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.`` 3 Dar Isus le -a răspuns: ,,Oare n`ați citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el și ceice erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, și a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu -i era îngăduit să le mănînce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? 5 Sau n`ați citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoții calcă Sabatul în Templu, și totuș sînt nevinovați? 6 Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decît Templul. 7 Dacă ați fi știut ce însemnează: ,Milă voiesc, iar nu jertfe,` n`ați fi osîndit pe niște nevinovați. 8 Căci Fiul omului este Domn și al Sabatului.`` 9 Isus ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUMEGARezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru FUMEGA. ... FUMEGĂRÍE , fumegării , s . f . Faptul de a fumega - Fumega ... FUMEGÁRE , fumegări , s . f . Acțiunea de a fumega și rezultatul ei . - V. fumega ... FUMEGÁI s . n . ( Reg . ) Fumărie . - Fumega ... FUMEGÓS , - OÁSĂ , fumegoși , - oase , adj . Care scoate fum sau aburi . - Fumega HIDRAZÍNĂ , hidrazine , s . f . Combinație chimică a azotului cu hidrogenul , care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant , reducător , combustibil pentru rachete MUCĂRÍ , mucăresc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă . 2. A reteza vârful unor tulpini , al unor inflorescențe . - Muc + suf . - PERCLORÍC adj . Acid percloric ( În sintagma ) = acid oxigenat al clorului , având aspectul unui lichid incolor care fumegă în |
||