|
|
||
Vezi și:CURUL,
CURĂ,
CURĂȚA,
CURĂȚARE,
CURĂȚAT,
CURĂȚEL,
CURĂȚENIE,
CURĂȚI,
CURĂȚIE,
CURĂȚIRE
... Mai multe din DEX...
CUR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CUR, cururi, s.n. (Pop.) Șezut, popou. - Lat. culus.Sursa : DEX '98 CUR s. v. anus, dos, fund, popou, șezut.Sursa : sinonime cur s. n., pl. cúruriSursa : ortografic cur (-ruri), s.n. - 1. Șezut, fund. - 2. Anus. - 3. Buci. - 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. - Mr., megl., istr. cur. Lat. c?lus (Puşcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. - Der. curar, s.n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CURRezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CUR. Mateiu Caragiale - Curțile vechi Mateiu Caragiale - Curţile vechi Curțile vechi de Mateiu Caragiale De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline, Zac curți pustii... Acolo tăcerea stăpânește Și-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nvelește Surpata zidărie și frântele tulpine; Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine, Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește, Cu iedera cea neagră ce-n streașini împletește O lucie cunună uitatelor ruine. Adânc ca de o vrajă par ele adormite, Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite; Nu tremură o frunză, nu mișcă fir de iarbă, Și-n tăinuita culă, țintind priviri viclene, Zâmbesc către domnițe boieri cu lungă barbă, Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre Ion Creangă - Povestea poveștilor ... i una. — Ba dac-ar fi numai una, ce ți-ar fi, mătușa! Dar așa sînt sute de sute și mii de mii, în cur să le ții!… ’Tu-i așa și pe dincolo că nu știu ce să mai fac. Îmi vine să mă spânzur, nu altăceva ... Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecul a IX Boierii necredința-și arată; Sultanul pe-un alt vodĂ£ numește; Țiganii la nuntă sĂ£ desfată, Unde Parpangel le povestește Cum el prin o tâmplare nespusĂ£, Trecând prin iad, păn la raiu să dusă. Deacă Vestea-în Târgovești ajunsă De-a lui Vlad înaltă biruință, Cum el oastea păgânească frânsă, Boierii cei fără de credință Ce cu turci avusă mestecare, Făcură-între sine divan mare, Sfătuindu-să pentru domnie Și cum ș-ar drege treburile bine, Ca de-a lui Vlad să scape mănie, Nice să-încapă la mâni străine, Mulți în multe chipuri, socotele Arătându-și și bune și rele. [1] Atunci Dănescul rostu-și ațâță, [2] Râvna dându-i vorbă și priință: Și fiind bogat, de naltă viță, Auz la toți află și credință. Iar' după ce la divan să-așază, În chipul următoriu cuvântează: ,,Măcar cum cinstiți boieri! vă pare De-această biruință frumoasă, Dar' eu socotesc făr' apărare Cum că ne-așteaptă soarte jeloasă Ș-amar în urmă!... Mila cerească Deie, ce zic să nu să plinească!... Am învins adecă!... Turcul fuge, Vodă triumfă, muntenii saltă Și gătesc păgânilor lănțuge, Adevărat! biruința-e ... Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost Povestea lui Ionică cel prost de Ion Creangă Amu cică era odată într-un sat un băetan, care n-avea nici tată, nici mamă și nici o rudă; așa era de strein, de parcă era căzut din ceriu. Și fiindcă băetanul acela era supus, răbdător și tăcut - și bărbații și femeile din acel sat se luaseră a-i zice "Ionică cel prost, Ionică cel prost" și așa îi rămăsese acum numele. Dar știți că este o vorbă ca: "dracul în curu' prostului zace.â€� În satul acela erau o mulțime de feciori de gospodari, care de care mai chiaburi și mai țanțoși - tot de cei care umblă cu chebea între umere și poartă căciula pusă de-a cățeaua. Și Ionică cel prost n-avea cap să se amestece în vorba lor, c-apoi ce pățea cu nime' nu împărția, sermanul! El și la crîșmă și la joc și pe la nunți ședea tot deoparte, ca un pui de bogdaprosti, se făcea "Tănasă", și numai asculta ce pun la cale ceilalți; și cînd îi plăcea ce fac ei, da și el din cap și zicea că "tot bine este". ... Ioan Slavici - Popa Tanda Popa Tanda de Ioan Slavici 1874 I Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreț vestit. Și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales dacă era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul, încât răsunau ferestrele când cânta Mântuiește, Doamne, norodul tău ! Era dascăl în Butucani, bun sat și mare, oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de bogat. Iară copii n-avea dascălul Pintilie decât doi: o fată, pe care a măritat-o după Petrea Țapului, și pe Trandafir, părintele Trandafir, popa din Sărăceni. Pe părintele Trandafir să-l țină Dumnezeu! Este om bun; a învățat multă carte și cântă mai frumos decât chiar și răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! și totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și când ar citi din carte. Și harnic și grijitor om este părintele Trandafir. Adună din multe și face din nimica ceva. Strânge, drege și culege, ca să aibă pentru sine și pentru alții. Mult s-a ostenit părintele Trandafir în tinerețea lui. Școlile cele mari nu se fac numai iac-așa, mergând și venind. Omul sărac și mai are, și mai rabdă. ... Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati Dedic această carte: Poporului României, Celor unsprezece mii ai săi de asasinați de către guvernul român, Celor trei sate: Stănilești, Băilești, Hodivoaia, rase cu lovituri de tun. Crime savârșite în martie 1907 și rămase nepedepsite. PANAIT ISTRATI martie 1928 Când sosește toamna, întinsele câmpii de țelină ale Munteniei dunărene încep să trăiască, timp de o lună, existența lor milenară. Aceasta începe chiar în ziua de Sfântul Pantelimon. În ziua aceea, vântul dinspre Rusia, pe care noi îl numim muscalul sau crivățul, mătură cu suflarea lui de gheață nesfârșitele întinderi; dar cum pamântul arde încă, infierbântat ca un cuptor, muscalul își cam rupe dinții în el. N-are a face! Barza, care stă pe gânduri de mai multe zile, își țintește ochiu-i roșu asupra aceluia ce-o dezmiardă în răspăr, și iat-o plecată în ținuturile calde, căci ei nu-i place muscalul. Plecarea acestei păsări respectate, puțin cam temută la țară — ea aduce foc în plisc dacă-i strici cuibul — plecare așteptată de ialomițean sau de brăilean, pune capăt stăpânirii omului asupra gliei Domnului. După ce a urmărit barza în zborul ei ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURRezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru CUR. CURÚL , - Ă , curuli , - e , adj . Scaun curul ( În sintagmele ) = scaun de onoare , incrustat cu fildeș , pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani . Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul . Edil curul = magistrat din vechea Romă , care se ocupa cu CÚRĂ , cure , s . f . Tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice ( băi , regim CURĂȚÁ , cúrăț , vb . I . I. 1. Tranz . și refl . A face să dispară murdăria , a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine . 2. Tranz . și refl . A ( se ) vindeca de o boală ( de piele ) . 3. Tranz . A îndepărta asperitățile , depunerile , materialele nefolositoare de pe o piesă , de pe un obiect , de pe un teren etc . , în vederea recondiționării , îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare . II. Fig . 1. Tranz . și refl . A ( se ) scăpa , a ( se ) salva , a ( se ) descotorisi ( de ceva rău ) . 2. Refl . ( În limbajul bisericesc ) A se mântui , a se purifica . 3. Tranz . ( Fam . ) A omorî . 4. Tranz . și refl . A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban . [ Var . : ( pop . ) curățí vb . CURĂȚÁRE , curățări , s . f . Acțiunea de a ( se ) curăța și rezultatul ei . [ Var . : curățíre s . f . ] - V. CURĂȚÁT s . n . Faptul de a ( se ) curăța . [ Var . : curățít s . n . ] - V. CURĂȚÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , curăței , - ele , adj . Diminutiv al lui curat ; destul de curat , îngrijit ; p . ext . ( despre oameni ) frumușel , drăguț , CURĂȚÉNIE , curățenii , s . f . 1. Calitatea de a fi curat ; starea , înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat . 2. Dereticare . 3. Purgativ , laxativ . - Curat + suf . - CURĂȚÍ vb . IV . v . CURĂȚÍE s . f . ( Înv . ) Cinste ; nevinovăție , castitate . - Curat + suf . - CURĂȚÍRE s . f . v . Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||