Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul COFA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: COFĂ

  Vezi și:COFEI, COFIȚĂ, BOTĂ, COBILIȚĂ, COFĂ, COFĂIEȘ, COFĂIEL, DONIȚĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COFA: COFĂ.

 

COFA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CÓFĂ, cofe, s.f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. * Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. - Cf. bg., scr. %kofa%.

Sursa : DEX '98

 

CÓFĂ s. v. stropitoare.

Sursa : sinonime

 

CÓFĂ s. v. doniță.

Sursa : sinonime

 

cófă s. f., g.-d. art. cófei; pl. cófe

Sursa : ortografic

 

CÓF//Ă \~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singură toartă, având formă de cilindru sau de trunchi de con, în care se păstrează apă. * A pune (sau a băga) în \~ pe cineva a) a pune în încurcătură pe cineva; a dezorienta; b) a-și demonstra superioritatea față de cineva într-un domeniu de activitate. Plouă (sau toarnă) cu \~a plouă tare. 2) (în Moldova medievală) Unitate de măsură pentru lichide egală cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

Sursa : NODEX

 

cófă (-fe), s.f. - 1. (Trans., înv.) Strachină, blid. - 2. Găleată de lemn. - 3. Măsură de capacitate înv., pentru lichide, în valoare de 1,33 litri. - Mr. cofă, megl. covă. Cuvînt care apare în multe limbi, pare a fi intrat în rom. pe mai multe căi în același timp; bg., sb. kova, kofa, ngr. ???? "coș", tc. kova, alb. kofé, rut., mag. kofa. Pare a fi vorba de gr. ???????, de unde arab. quffa și de aici lat. med., sp. cofa, it. coffa (Battisti, II, 1002), germ. Kufe (săs. Kof). În rom. poate proveni din bg., sb. sau mag., sau din toate trei dintr-o dată. Pare cuvînt identic cu cof, s.n. (albie, coastă, parte), puțin folosit; cf. și cofer, s.n. (găleată, coș de nuiele; polonic; mistrie), pe care DAR îl pune în legătură cu germ. Küfer. Cf. cufăr. Der. cofar, s.m. (persoană care face sau vinde găleți), după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 492, provine din mag. kufár; cofări, vb. (a vinde cu bucata, mai ales alimente); cofăriță, s.f. (femeie care vinde fructe de pădure); cofaș, s.m. (Munt., mincinos, înșelător) trebuie explicat prin expresia a prinde cu cofa "a descoperi minciunile cuiva", a duce cu cofa "a amăgi" (explicația din DAR, plecîndu-se de la cofar, pare greșită); covă, s.f. (borcan, cană), provine din tc., ca și în megl.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru COFA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru COFA.

Vasile Alecsandri - Omule, boule

Vasile Alecsandri - Omule, boule Au nu vezi unde mă duc, Omule, boule? C-un condur și c-un papuc, Omule, boule, Cu papucul târșâind, Cu condurul tropăind. Că de când m-am măritat Și te-am luat de bărbat, Nu te-ai mai trezit din prost Și de necaz mi-ai tot fost. Te-am mânat să ari la plug Cu cei patru boi la jug. Plugu-mi lăsași la nevoi Și-mi pierduși sărmanii boi! Apoi încă te-am mânat Și cu pușca la vânat. Pușca-n două mi-o frânseși Și nimic nu aduseși. Și-am dat cofa să te duci La puț, apă să-mi aduci. Căzuși, cofa mi-o spărseși, Nici doagele n-aduseși. Te-am mânat apoi pe loc Cu hârbul să-mi aduci foc; Hârbul mi l-ai bucățit, Sprâncenele ți-ai pârlit. Te mânai să-mi tai un lemn Până când să cer un semn; Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai

 

Gheorghe Asachi - Datine naționale

Gheorghe Asachi - Datine naţionale Datine naționale de Gheorghe Asachi Preste toată fața pământului, atât de variată prin clime și producte, locuiesc oameni fericiți. Arșițele cocitoare a ecvatorului, ghețurile amorțitoare a polurilor nu-i îndeamnă a se strămuta aiure, deși, macar din auz, li sunt cunoscute țările mai frumoase și stâmpărate în care o climă paradisită răvarsă mană și plăcere. Di ce nu se oțărăște eschimoul de câmpiile coperite cu giulgiurea unui vecinic omăt și de noapte neîntreruptă de câteva luni? Etiopul di ce sufere săgetarea soarelui și se desfătează în miezul câmpiilor de arină? Pronia dumnezeiască au aprins în inima omului scânteia cea sfântă al amorului de patrie, care îl leagă cătră pământul unde au văzut lumina vieței, unde răposază părinții cătră carii dorește și el a uni a sa țărână. Ist sentiment, de Dumnezeu însuflat find împărtășit de mii conviețuitori a unei țări, au produs legătura cea puternică a naționalităței, care se nutră și se păstrează prin relighie, limbă, istorie, port și datine. Evenimentele au adeverit că un popor, de demult apus din orizonul politic, carele au știut păstra un asemene paladium, au triumfat ...

 

Vasile Alecsandri - Năluca

... de s-a mânia Cu baltagul l-oi lovi, Cu pământ l-oi înveli. ,,Mergi în valea cu sulcină, Că-i găsi o cofă plină Scoasă chiar cu mâna mea, Descalecă și o bea, Bea-o toată dacă-i vrea, Da-ți fă cruce mai întăi Și suflă pe ...

 

Ion Luca Caragiale - Monopol...

Ion Luca Caragiale - Monopol... Monopol... de Ion Luca Caragiale Apărut în 1907 În vara anului 1907, aflându-mă în străinătate și având în țară daraveri, m-așez în trenul Berlin-București, cu gândul să m-abat o zi-două pe la Iași, unde să vizitez pe niște vechi și buni prieteni, familia Ronetti Roman. A doua zi, mă cobor în gara Pașcani la 12.30 p.m. Numaidecât întreb cu respect pe un domn impiegat de mișcare foarte tânăr, care poartă o șapcă prea matură, odinioară desigur stacojie, "pe ce linie este tras trenul ce trebuie să plece peste câteva minute spre Iași"... Domnul impiegat îmi răspunde politicos că, "în legătura cu Berlin- București, pleacă din Pașcani spre Iași numai un tren, la 4.10, cu sosirea la 6.5 p.m.". - Dar... - Știu, mă-ntrerupe ghicindu-mi gândul, este și un tren cum vrei dumneata; dar acela nu umblă... - Este, dar nu umblă? - ...nu umblă decât pe zezonul băilor. - Am înțeles, răspund eu pe jumătate domirit. Firește, e prea de timpuriu, înainte de sfârșitul lui mai, să-nceapă băile... Dar nu știam să fie acuma și-n Berlin pătimași cari vin să se caute la băile din Iași. ...

 

Nicolae Gane - Duduca Bălașa

Nicolae Gane - Duduca Bălaşa Duduca Bălașa de Nicolae Gane Alexandru și soția sa Elena, doi însurăței în luna de miere, nemaiștiind unde să-și răsfețe cele întîi a lor simțiri amoroase, se hotărâră să călătorească prin munți. În setea lor de a rătăci prin pădurile cu brazi, ei își făcură iute gemandanele uitând, se înțelege, ca toți înamorații, multe de-ale traiului trebuitoare în acele locuri singuratice, dar un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite, căci nu se uită el singur pe sine: era o mătușă sarbădă și tomnatică care se ținea nedezlipită de pașii lor, crezându-se menită a priveghea asupra neispititelor tinerețe ale Elenei. — Ce s-ar face ea fără mine! ... zicea cu gravitate duduca Balașa. Lumea o numea tot duducă, deși petrecuse douăzeci și cinci de ani încheiați într-o necurmată și cucernică jălire după răposatul ei soț, care o părăsise, sărmana, în zorile tinereților, adică la vârsta de douăzeci de ani, după cum istorisea ea totdeauna suspinând. Crescută de mică în bumbac, ea nu se culcase decât pe covoare moi și fața sa plăpândă nu fusese niciodată atinsă de vânt, ger sau arșiță. Tot ...

 

I. C. - Vînătoarea (I. C.)

I. C. - Vînătoarea (I. C.) Vînătoarea de I. C. Informații despre această ediție Apare în tipografia lui Anton Pann în 1846, împreună cu poemul Duhovnicul și copila , dedicate doamnei Hariclia C. Autorul nu a fost identificat. la d. H. Un bătrîn îm povestea Te uită, vezi pe vale o casă descălită Ce buruieni înnalte în podu-i se zăresc ? Cu ușile stricate și prispa năruită De scărpinări de vite ce-acum o lăcuesc ? E o căsută care o dată o fetiță De toată sărbătoarea cu drag ea o spoia, Și într-a cării umbre la sîn strîngînd pe Niță Iubirea-i cea curată nici mă-sii n-ascundea. Pe prispa astei case la lună pe recoare, Acea fetiț-o dată iubitu-și sfătuia : Nu te mai duce, dragă, în munți la vînătoare, Că de ai ști cum tremur tu milă ai avea !... Iubire, mult mi-e frică că vre o stîncă mare Sau vre o vijelie în rîpi te-or arunca, Sau vre o gîrlă iute trecînd, din rea-ntîmplare Te-o înghiți, iubite, ori ursul te-o mînca !... Tu știi că pe moș Manea mai astă primăvară Într-o adîncă vale sătenii l-au ...

 

Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari

Petre Ispirescu - Înşir-te mărgăritari Înșir-te mărgăritari de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un fecior de boier mare, și după ce cutreierase țările, răzbătând prin toate unghiurile, se întorcea la moșia sa. Și trecând printr-o cânepiște, văzu trei fete ce munceau la cânepă. El își căuta de drum în treaba lui, fără să ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. Când ajunse la urechile lui niște vorbe ce-l trezi, căci era dus pe gânduri. Se întoarse la fete și le întrebă: - Ce ați zis, fetelor? - De m-ar lua pe mine feciorul ăla de boier ce trece p-aci, eu i-aș îmbrăca curtea cu un fus, zisese fata cea mai mare. - De m-ar lua pe mine feciorul ăla de boier ce trece p-aci, eu i-aș sătura curtea cu o pită, zisese fata cea mijlocie. - De m-ar lua pe mine feciorul ăla de boier ce trece p-aci, eu i-aș face doi feți­logofeți cu totul și cu totul de aur, zisese fata cea mică. După ce îi spuseseră fetele ce ziseseră, el stătu de se socoti gândindu-se: mă, ...

 

Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul

Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos şi ghigorţul Băiatul cel bubos și ghigorțul de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un băiat. El, de la nașterea lui, se pomenise bubos. Ce n-a făcut el ca să se curețe de bube? dară în deșert. Băieții la joc și fetele la horă îl huiduia și fugiau de dânsul ca de o lepră. Și fiindcă n-avea încotro, și el, biet, își înghițea amarul, și răbda. Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. Se uita cu jind la ceilalți băieți și flăcăi, cum unii se încurau jucându-se, cum alții se zbenguiau cu fetele, și râmnea la dânșii. În toate zilele se ducea el la un puț de aducea apă pentru casă. Drumul însă îi era pe la curtea împărătească. Într-o zi, când scoase apă văzu în ciutură un ghigorț. Bucuria lui, că o să aibă în ziua aceea legumă mai deosebită. Când, ce să vezi d-ta? peștele începu să-i vorbească: - Flăcăule, aruncă-mă iară în puț, și nu-ți face păcat cu mine, că mult bine ți-oi prinde și eu vrodată. Băiatul se minună ...

 

George Coșbuc - Un pipăruș modern

... Ia vezi! Ai oameni buni în casă!“ Atunci de scris baba se lasă Și repede,ca vânt cu nor, Ia-n mîni o cofă de sub masă Și zvâr! în capul lui Cotor. Povoi întreg și grindini grele, Cât biet Achim ud pănâ-n piele, Ia ușa-n cap ...

 

Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l

Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată de Constantin Negruzzi 1822 Trebuia, o, giudecători, să mori păn a nu mă însura, și să nu aud pe fimei vorbind atâte câte am auzit. Dar, fiindcă nu am scăpat de aceea pentru norocul meu cel rău, trebuiești îndată după nuntă să viu la voi, pentru cari, iată, am venit. și aceasta nedreptățăluit fiind de întârzierea me, mă rog vouă! Fiindcă acum de departe am priivit folosul ca să-mi dați sfârșit astăzi hotărârii, căci am agiuns întru atâta rău, încât de a nu trăi o socotesc mai bine decât de a fi cu fimeia. Dar însă, mai dați-mi, o, giudecători, înainte otrăvii încâ un mic dar: să nu mă băgați în lungi voroave, suferind pe acești guralivi ritori a cărora viiață este întru a vorbi și a răspunde. Căci mă tem ca nu cumva făcându-să întârzieri în cuvânt, va afla fimeia lucrul, va aduci aice ace limbă a ...

 

Nicolae Gane - Sfântul Andrei

Nicolae Gane - Sfântul Andrei Sfântul Andrei de Nicolae Gane Făceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sfântului Andrei. (Alecsandri) Într-una din zile îmi luai pușca din cui, pușca cea cu noroc, mi-o grijii bine, îmi așezai cele trebuitoare la torbă, apoi zisei să-mi puie șargul la sanie. Deși cam înserase, însă pănă la moșia vecinului meu Neagu, unde se pregătea o vânătoare de cerbi, era numai o fugă de cal și puteam ajunge înainte de noapte. Ion, o slugă veche, pe care o aveam moștenire de la tata, intră atunci în odaie, se scărpină în cap, tuși, își drese glasul după obicei, apoi cu un aer sfiicios îmi zise: — E cam târziu, cuconașule, de plecat; o să înnoptați pe drum. Nu-i mai bine să vă lăsați pe mâni? — Auzi vorbă!... Și de ce m-aș teme?... Vremea e liniștită, drumul bun, și șargul iute de picior. — Așa este, însă mă veți ierta să vă spun că mâni e Sfântul Andrei. — Ei și?... — Apoi, dă?... nopatea înspre Sfântul Andrei știți că umblă lupii în potaie, și Doamne ferește să-i întâlnească cineva. — Am eu cu ce să-i întâmpin. ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COFA

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru COFA.

COFEI

... COFÉI , cofeie , s . n . ( Reg . ) Cofă mai joasă și mai largă . - Cofă

 

COFIȚĂ

... COFÍȚĂ , cofițe , s . f . Diminutiv al lui cofă ; cofăiel , cofăieș . - Cofă

 

BOTĂ

... BÓTĂ^2 , bote , s . f . ( Reg . ) Bâtă . BÓTĂ^1 , bote , s . f . 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă și înfundat la amândouă capetele , cu o mică deschidere pe capacul de deasupra , care servește pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice . 2. ( Reg ...

 

COBILIȚĂ

CÓBILIȚĂ , cobilițe , s . f . Bucată de lemn curbată , cu toarte , cârlige sau crestături la cele două capete , care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților , a cofelor , a coșurilor

 

COFĂ

CÓFĂ , cofe , s . f . Vas de formă ( relativ ) cilindrică , făcut din doage de brad , cu o toartă , în care se ține la țară apa de băut ; doniță ; p . ext . conținutul unui astfel de

 

COFĂIEȘ

COFĂIÉȘ , cofăieșe , s . n . ( Reg . ) Cofiță . [ Pr . : - fă - ieș ] - Cofei + suf . -

 

COFĂIEL

COFĂIÉL , cofăiele , s . n . ( Reg . ) Cofiță . [ Pr . : - fă - iel ] - Cofei + suf . -

 

DONIȚĂ

... DÓNIȚĂ , donițe , s . f . 1. Vas făcut din doage de lemn , cu toartă ( și capac ) , cu care se cară și în care se ține apa ; cofă , botă . 2. Găleată de lemn ( largă în partea de sus ) în care se mulg vacile sau oile ; șiștar . 3. Conținutul unei donițe ( 1 , 2 ) . [ Pl ...