Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:COABITAȚIE, CONLOCUIRE, CONVIEȚUIRE ... Mai multe din DEX...

COABITARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COABITÁRE, coabitări, s.f. (Jur.) Faptul de a coabita. [Pr.: co-a-] - V. coabita.

Sursa : DEX '98

 

COABITÁRE s. (JUR.) coabitație, conviețuire, trai. (\~ lor a durat până la sfârșitul vieții.)

Sursa : sinonime

 

coabitáre s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coabitării; pl. coabitări

Sursa : ortografic

 

COABITÁRE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [< coabita].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COABITARE

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru COABITARE.

COABITAȚIE

... COABITÁȚIE , coabitații , s . f . ( Jur . ) Coabitare

 

CONLOCUIRE

... CONLOCUÍRE , conlocuiri , s . f . ( Înv . ) Faptul de a conlocui ; coabitare

 

CONVIEȚUIRE

... CONVIEȚUÍRE , conviețuiri , s . f . Faptul de a conviețui ; coabitare