Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: CIOCNI

  Vezi și:CIOCNI, CIOCNIRE, ÎNCONTRA, ȘTIRB, ȘTIRBITURĂ, CIOCNEALĂ, CIOCNET, CIOCNITURĂ, CLĂNȚĂNI, PĂLI ... Mai multe din DEX...

CIOCNIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CIOCNÍT^2, -Ă, ciocniți, -te, adj. 1. Crăpat, plesnit. 2. Fig. (Ir.) Țicnit. - V. ciocni.

Sursa : DEX '98

 

CIOCNÍT^1 s.n. Faptul de a (se) ciocni. - V. ciocni.

Sursa : DEX '98

 

CIOCNÍT adj. 1. izbit, lovit, tamponat. (Vehicule \~.) 2. v. știrbit. 3. v. spart. (Un vas \~ de-a lungul lui.)

Sursa : sinonime

 

ciocnít s. n.

Sursa : ortografic

 

CIOCNÍ//T \~tă (\~ți, \~te) 1) v. A CIOCNI și A SE CIOCNI. 2) fig. iron. Care nu este în toate mințile; țicnit. A fi cam \~. /v. a (se)ciocni

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CIOCNIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 56 pentru CIOCNIT.

Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii

Ion Luca Caragiale - Ouăle roşii Ouăle roșii de Ion Luca Caragiale Cronică veche (Până către sfârșitul veacului al 14-lea când a ars mănăstirea Sf. Pafnutie, se găsea acolo, într-un dulap, la păstrare — scrisă, probabil, de vreun călugăr cârpocitor de slove, cum erau mulți pe vremurile acelea — o cronică în care se povestea fioroasa-ntâmplare petrecută, în castelul contelui FĂ©kete LĂ¡ioș, cu prilejul Paștelui din anul de la facerea lumii 6659, iar de la mântuire 1151. Conținutul acelei cronice arse s-a păstrat însă prin tradiție, din generație în generație, de către călugări, și mai târziu a fost, după o viață-ntreagă de cercetări adânci, reconstituită de către savantul Laurentius Ferax (vulgo, Lorenz Reichlich). După versiunea acestuia, foarte rară, o dăm și noi aci.) În seara de vinerea patimilor, au mers bătrânul conte FĂ©kete LĂ¡ioș, care-mplinise în duminica floriilor șaptezeci și cinci de ani, la capela castelului, împreună cu soția sa VirĂ¡g, care, zicea ea, trebuia să-mplinească, în sâmbăta rusaliilor următoare, patruzeci. După dânșii veneau nobilii curteni și copiii de casă, care țineau, unii coiful contelui, iar alții coada rochiei contesei. Și după ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar

Ştefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus: Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale ...

 

Alexandru Macedonski - La harpă

Alexandru Macedonski - La harpă La harpă de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII I Precum în gol un sunet nu dă nici o vibrare, Astfel și de pe harpă zburând a mea cântare Nu poate-n acest secol să afle un ecou; Dar tu, de tainici versuri, o! harpă dezmierdată, Urmează-ți al tău cântec, căci dânsul în veci cată A fi pentru alți secoli melodios și nou! II Șoptească vântu-n frunze c-ajunge pentru tine, Agațe-se iedera de ziduri în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu prețuiește oare mai mult ca un tezaur? Și vântul cel de seară cu freamătul său lin Nu este armonia din cornul nemuririi, Ce vine să vibreze ca vocea fericirii Oprind pe buze-un geamăt și-n suflet un suspin? IV A! Nouă nu ne pasă de inime- ...

 

Alexandru Macedonski - Neron

Alexandru Macedonski - Neron Neron de Alexandru Macedonski Privire-adâncă. Searbăd. Ca cioc de vultur, nasul; Sprâncene arcuite și trase cu compasul; O frunte largă; buze ca veșteji trandafiri; Pe ochi perdea de gene din pleoapele subțiri Ce lasă să străbată cum stau întredeschise O lume de concepții ș-o lume de abise. De lebădă-i e gâtul; de marmură-al său piept, Aci, de pe-o terasă, îl vezi semeț și drept Privind albastrul Tibru, panglică lucitoare, Pierdut cu mintea-n visuri, scăldat cu fruntea-n soare; Aci, molatec, leneș, apleacă, feminin, Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. Neron!... Palatul, noaptea, răsună de orgie Precum răsună, ziua, orașul de urgie... Banchete, flori, Falerno și cântece de-amor Ciocnindu-se, adesea, cu țipete ce mor, Pornesc, peste tot locul, un haos fără nume -- Dar haosu-nsemnează o epocă, ș-o lume.     Neron!...      E Roma-n flăcări, în lacrimi și-n măcel, Căci Cezarul o știe mai rea și decât el; E vinu-n cupe de-aur și sângele pe scară; Desfrâu de vin-năuntru, desfrâu de sânge-afară... Dar astfel precum este: bizar și criminal, Neron e încercarea de-a fi

 

Alexandru Macedonski - Răsmelița morților

Alexandru Macedonski - Răsmeliţa morţilor Răsmelița morților de Alexandru Macedonski Domnea-n locașul vecinic o noapte-ntunecoasă, Și unul după altul, falangă fioroasă, Ieșeau de prin morminte scheletele de morți ,,Deschidă-ne iar viața lucioasele ei porți... Destul de când mormântul ne supse și ne roase", Striga învălmășită răsmelița de oase, ,,Destul de când ne-apasă mormântu-ngrozitor... Vrem viață, vrem lumină, vrem soare-ncălzitor." Și țestele prin iarbă dau fuga-nsuflețite, Purtate de schelete în grab' reîntocmite, Așa că cimitirul era ca un vârtej În care câte-o țeastă fugea după-un gâtlej, Iar deget după deget, și coaste după coaste, Urmau în goana mare ca oaste după oaste... Femurul, câteodată, un tibia prinzând, Da jalnice ocoale, trosnind și șchiopătând, Și-n groaznicul amestec, ciocnindu-se în cale, Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale... Claviculă și cubit, și metatars, și stern Păreau mișcate astfel de-același dor etern, Iar oasele cu-ncetul la rând înghesuite, Cu zgomot în schelete erau reîntocmite, Și glasul ce din toate țipa îngrozitor Era: ,,Vrem aer, viață, vrem soare-

 

Cincinat Pavelescu - Egoism

Cincinat Pavelescu - Egoism Egoism de Cincinat Pavelescu Primul monolog Mi s-au dat două minute pentru a improviza o mică dramă în două monoloage, fiecare de maximum opt versuri, cu titlul Egoism, în care să se ciocnească omul cu animalul. Mi s-a impus primul decor un restaurant, și al doilea: un cimitir. Într-un restaurant la modă, un domn mănâncă o cotletă de miel. Se uită împrejurul lui și face reflecții tăcute Cotleta pare de minune! Ce buni sunt mieii fripți și mici! Vecinul slab cu dama grasă Are un aer de martir! Casierița e lălâie Și glasu-i taie ca un brici...  Orice s-ar zice: E mai bine Aici, decât la cimitir! Al doilea monolog Într-un cimitir de țară. Un miel paște iarbă pe mormântul unui domn și, pe cât îl taie capul, cugetă și el Când vezi c-ai fost ursit de soartă Doar miel în lume să te naști, Decât să faci filozofie, Mai igienic e să paști! Ce iarbă grasă! La o treabă Sunt buni și oamenii când mor:  Orice s-ar zice: E mai bine Aici, decât la

 

Cincinat Pavelescu - Săracul și stelele

Cincinat Pavelescu - Săracul şi stelele Săracul și stelele de Cincinat Pavelescu Un sărac privea la stele Cum te uiți la un tezaur Și zicea: Oh, ce de aur Doarme-n ele! Și, pe când murim de foame, Goi, nemernici și uitați, Voi zăceți cu ochiul numai La bogați. D-aia strig, pe frigul ăsta, Hai! Ciocniți-vă-ntre voi! Să mai plouă nițel aur Și pe

 

George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)

George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu) Ioan Slavici de George Topîrceanu Cu Slavici a dispărut cel din urmă sol, întârziat printre noi, al unei generații strălucite de scriitori, al literaturii de dincolo de Sămănătorul , cea din urmă legătură vie, peste decenii, cu vechea tradiție literară. Bătrânul părea lăsat anume în urmă de către ceilalți , sentinelă de ariergardă, să privească în juru-i, senin și treaz până la sfârșit, ca să poată duce din lumea aceasta a noastră vestea supremă marilor lui prieteni, trecuți de mult în împărăția liniștii. Puțini cititori de literatură românească din generația lui l-au prețuit de la-nceput și l-au urmărit cu dragoste. Dar cititorii mai tineri, de azi, ori nu-l cunosc deloc, ori îl cunosc prea puțin, din ultimele lui scrieri, de aceea nu-l prețuiesc cum se cuvine. Căci opera literară a lui Slavici a fost cam inegală: ca să trăiască zi cu zi, scriitorul a fost nevoit să producă necontenit și, desigur, nu s-a oprit la vreme. Adevăratul Slavici se găsește numai în cele două volume de Nuvele, cu care a debutat. Acolo e Popa Tanda , ...

 

George Topîrceanu - La Paști (Topîrceanu)

George Topîrceanu - La Paşti (Topîrceanu) La Paști de George Topîrceanu Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite si mânjite, Zece ouă înroșite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce vă este, frătioare, - Ce vă doare? Nu vă ninge, nu vă plouă, Stați gătite-n haină nouă, Parcă, Dumnezeu mă ierte, N-ați fi ouă... - Suntem fierte! Zise-un ou rotund și fraise Lângă pasca cu orez. Și schimbându-și brusc alura, Toate-au început cu gura: - Pân'la urmă tot nu scap! - Ne gătește de paradă. - Ne ciocnește cap în cap Și ne zvârle coaja-n stradă... - Ce rușine! - Ce dezastru! - Preferam să fiu omletă! - Eu, de m-ar fi dat la cloșcă, Aș fi scos un pui albastru... - Și eu unul violet... - Eu, mai bine-ar fi să tac: Așa galben sunt, că-mi vine Să-mi închipui că pe mine M-a ouat un

 

Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar

Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus: Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; ...

 

Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei

Mihai Eminescu - În căutarea Şeherazadei În căutarea Șeherazadei de Mihai Eminescu În mări de nord, în hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete, În poale-am scuturat piatra cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus ­ ea plâns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud ­ und-insule ca glastre Gigantici se ridic din sfânta mare, C-oștiri de flori, semănături de astre. Și și-a îmflat eterna mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pân-am pierdut pământu-n depărtare, De unde-albastre scândure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adânc și înălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah, ce văd? E ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIOCNIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru CIOCNIT.

CIOCNI

CIOCNÍ , ciocnesc , vb . IV . 1. Refl . ( recipr . ) intranz . și tranz . A ( se ) lovi , a ( se ) izbi ( unul ) de altul ( făcând zgomot ) . 2. Tranz . A lovi un obiect fragil , producându - i o crăpătură , o plesnitură ; a face să crape , să plesnească . 3. Refl . recipr . Fig . ( Despre interese , idei etc . ) A fi sau a veni în contradicție . 4. Refl . recipr . Fig . ( Despre armate adverse ; rar , despre oameni ) A se încăiera , a se

 

CIOCNIRE

... CIOCNÍRE , ciocniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) ciocni . 1. Lovire ( însoțită de zgomot ) între două obiecte tari ; ciocnitură . 2. Fig . Luptă între interese sau idei diferite . 3. Fig . Bătălie , luptă între două armate ...

 

ÎNCONTRA

... Refl . ( Pop . ) A se împotrivi , a se opune ; p . ext . a se lua la harță , a se ciocni

 

ȘTIRB

ȘTIRB , - Ă , știrbi , - e , adj . 1. Căruia îi lisește unul sau mai mulți dinți . 2. ( Despre vase ) Care are marginea spartă , ciocnită ; căruia îi lipsește o bucățică din margine ;

 

ȘTIRBITURĂ

ȘTIRBITÚRĂ , știrbituri , s . f . 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți ; știrbenie . 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă , ciocnită ; p . ext . ruptură , gaură . 3. Fig . Diminuare a valorii , a însemnătății etc . ( cuiva sau a ceva ) ; încălcare , nesocotire ( a unei legi , a unui drept etc . ) . - Știrbi + suf . -

 

CIOCNEALĂ

... CIOCNEÁLĂ , ciocneli , s . f . Ciocnire ; ciocnet . - Ciocni

 

CIOCNET

... CIÓCNET , ciocnete , s . n . Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari . - Ciocni

 

CIOCNITURĂ

... CIOCNITÚRĂ , ciocnituri , s . f . 1. Ciocnire ( 1 ) . 2. Crăpătură , fisură produsă într - un obiect ( în urma lovirii lui cu altul ) . - Ciocni

 

CLĂNȚĂNI

... CLĂNȚĂNÍ , clănțănesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre dinți ) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic ( de frig , de frică etc . ) ; ( despre fălcile animalelor ) a trosni ( la vederea sau la ...

 

PĂLI

... PĂLÍ^1 , pălesc , vb . IV . ( Pop . ) 1. Tranz . și refl . A ( se ) izbi , a ( se ) lovi , a ( se ) ciocni . 2. Tranz . și intranz . ( Despre surse de căldură ) A arde , a dogori , a pârli . 3. Intranz . și refl . ( Despre ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...