|
||
Vezi și forma bază: ANEMIE Vezi și:ANEMIAT, ANEMIE, ANIZOCITOZĂ, HEMATOGEN, HIDREMIE, MEGALOCIT ... Mai multe din DEX...ANEMIA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] - Din fr. (s')anémier.Sursa : DEX '98 anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)Sursa : ortografic A SE ANEMI//Á mă \~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /Sursa : NODEX A ANEMI//Á \~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /Sursa : NODEX ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].Sursa : neologisme ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s'/anémier)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANEMIARezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru ANEMIA. ... ANEMIÁT , - Ă , anemiați , - te , adj . Slăbit din cauza anemiei , bolnav de anemie ANEMÍE , anemii , s . f . Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din ANIZOCITÓZĂ s . f . Tulburare care apare în anemiile grave , caracterizată prin inegalitatea în dimensiuni a globulelor HEMATOGÉN , - Ă , hematogeni , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre unele medicamente ) Care produce sânge , care face să crească numărul globulelor roșii din sânge . 2. S . n . Produs alimentar concentrat , obținut prin amestecarea sângelui cu lapte și cu diferite substanțe aromatizate și folosit ca tonic puternic în anemii pernicioase , slăbiciune anormală HIDREMÍE , hidremii , s . f . Creștere a cantității de plasmă sangvină , întâlnită în hemoragii mari , în anemii grave MEGALOCÍT , megalocite , s . n . ( Biol . ) Celulă roșie , mare , care apare în sânge în cursul anemiei |