Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: AMENDĂ

  Vezi și:ȘUGUBINAR, AMENDĂ, AMENDARE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului AMENDA: AMENDĂ.

 

AMENDA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AMENDÁ^1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. - Din amendă.

Sursa : DEX '98

 

AMENDÁ^2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). - Din fr. amender.

Sursa : DEX '98

 

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ştrăfui. (L-a \~ cu 5000 de lei.)

Sursa : sinonime

 

amendá (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. și pl. amendeáză

Sursa : ortografic

 

A AMEND//Á^2 \~éz tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă

Sursa : NODEX

 

A AMEND//Á^1 \~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

Sursa : NODEX

 

AMENDÁ^1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

Sursa : neoficial

 

AMENDÁ^2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

Sursa : neoficial

 

AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AMENDA

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru AMENDA.

ȘUGUBINAR

ȘUGUBINÁR , șugubinari , s . m . ( În vechea organizare administrativă a țărilor române ) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere , tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși . - Șugubină + suf . -

 

AMENDĂ

AMÉNDĂ , amenzi , s . f . Pedeapsă în

 

AMENDARE

AMENDÁRE^2 , amendări , s . f . Acțiunea de a amenda ^2 . - V. amenda ^2 . AMENDÁRE^1 , amendări , s . f . Acțiunea de a amenda ^1 ; aplicare a unei amenzi . - V. amenda ^