Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ALUNECĂTOR, ALUNECĂTURĂ, ALUNECARE, CULISĂ, GLISA, GLISANT, ȘUBER, ALUNECOS, ALUNECUȘ, AMERIZARE ... Mai multe din DEX...

ALUNECA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ALUNECÁ, alúnec, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă (și a cădea, a se prăbuși). 2. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor. 3. Fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greși. [Var.: lunecá vb. I] - Lat. lubricare.

Sursa : DEX '98

 

ALUNECÁ vb. 1. a se da, a luneca. (\~ pe gheață.) 2. v. deplasa. 3. (înv. și pop.) a scăpăta. (\~ și cade.)

Sursa : sinonime

 

alunecá vb., ind. prez. 1 sg. alúnec, 3 sg. și pl. alúnecă

Sursa : ortografic

 

A ALUNECÁ alúnec intranz. 1) A călca (din neatenție) pe o suprafață lucioasă, pierzându-și echilibrul (și căzând). 2) A se mișca lin. 3) (despre două corpuri în contact) A se deplasa tangențial unul față de celălalt fără rostogolire. * \~ printre degete a) a fi greu de prins; b) a scăpa de sub supraveghere. 4) fig. A încălca anumite norme, principii; a greși. /<lat. lubricare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ALUNECA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 141 pentru ALUNECA.

Ștefan Octavian Iosif - Meduza

Ştefan Octavian Iosif - Meduza Meduza de Ștefan Octavian Iosif Poem dramatic PERSOANELE DARIUS, MEDUZA, DOUĂ SCLAVE MEDUZA (culcată pe o blană de tigru) Aduceți flori și muzică s-adie... Vreau să m-adoarmă dulcea melodie... (Muzică) O SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în odaie? MEDUZA Să-mi puneți flori de busuioc în baie, Că floare a iubirii-i busuiocul Și poate-așa să-mi mai astâmpăr focul. A DOUA SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în grădină? MEDUZA Pe Darius îl cer, el vreau să vină... (Intră Darius): DARIUS Umil în față robul ți se-nchină! MEDUZA De ce nu vii aproape, lângă mine? DARIUS Stăpână, mă întorc din țări străine Și-s plin de praf... MEDUZA Ci vino să te scutur, Berbantul și șăgalnicul meu flutur! Ah, ce frumos ești tu! Și cum te plac... Ieri se plângea un ram de liliac Că tu ai fi mai alb ca dânsul... Spune: Adevărat să fie?... Și-un căpșune Plângea, zicând că ți-e mai roșă buza... DARIUS Dar cea mai albă floare e Meduza! MEDUZA Să nu te uiți cu ochii tăi de pară Așa de trist la mine-n astă-seară, Că poate mor... DARIUS Eu voi ...

 

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu) Luceafărul de Mihai Eminescu A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade dragă fata. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. Și cât de viu s-aprinde el În orișicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară.                    * Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Și când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie

Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie Noaptea de februarie de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Mi s-a părut întotdeauna un ce scârbos și crud Ca după-o noapte de orgie, pe buze încă de vin ud Să te cobori în acea ocnă la care s-află condamnate Nenorocitele ființe ce se numesc: prostituate. Mi s-a părut întotdeauna că este-o crudă profanare Să uiți că mumă ți-e femeia și că în pântec te-a purtat, Nepăsător să pui pe buze o fioroasă sărutare     Precum se pune un stigmat. Și câtă osebire este între amor și infamie, Între cădere și cădere, sau sărutări, și sărutări... De-o parte, tainică plăcere ce se-nfășoară-n poezie, De alta, bestialitatea unei reci înflăcărări. O! și cât am plâns pe soarta bietelor nenorocite Care nu pot ca să aibă nici voință de-un minut, Cu blestemele pe buze de-alte buze-năbușite, Cu palpite pentru-oricine — cunoscut — necunoscut; Seara este-o îngrozire pentru unele din ele, Nededate încă bine cu mârșavul povârniș; Altele, mai decăzute, mai deprinse, sau mai rele, Râd de ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella Fanta-Cella de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Aici țipătul goelanzilor nu e, ca aiurea, ascuțit și jalnic. La Miramare cerul e albastru ca o boltă de peruzea. Marea se îndoaie în cute de smarald, bătând malurile golfului și prelingând licărișul zării, arcuit din lagunele Veneției până în livezile Iliriei. Șalupele, cu două pânze, alunecă, se întrec, ca lebedele când își încondură aripile și vâslesc adânc cu picioarele lor cenușii. Și nu e dor, nu e farmec și cântec de dragoste pe care călătorul să nu-l simtă izvorând de pretutindeni din pânza ce lincăie molatic și din albia țărmurilor cu grădini de chiparoși și portocali. Și dacă năvodul atârnă greu, pescarii întind vesel de funii. Mușchii lor de aramă se umflă; mânecile trosnesc; chipurile lor, torturate de opintire, se-nviorează; iar când apar din valuri maldărele de pești, care sar și scutură din coadă, încep cu toții să cânte, în mijlocul șuietului de peste ape, cântece moștenite de la strămoșii lor. "Eviva! colț fericit al lumii, cu adieri și calde, și răcoroase. Cât vei fi bogat în pește și aurit de soare, vom pluti în copăile noastre până în matca Adriei." "Apus norocos, ce momești ...

 

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului Diamantul Nordului de Mihai Eminescu (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treieră cerbii. În vechea zidire tăcerea-i și numa Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătaie Ajunse în fugă de-a lunei văpaie, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă prin noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brazde bălaie. Uimit, Cavalerul cu pasuri pripite Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, izvoarăle sună Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu zvonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. Iar papura mișcă de-al apei cutreier. În iarba înaltă suspină un greier ­ Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: ­ Arată-te-n haina de albă mătasă, ...

 

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio) Diamantul Nordului de Mihai Eminescu (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treieră cerbii. În vechea zidire tăcerea-i și numa Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătaie Ajunse în fugă de-a lunei văpaie, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă prin noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brazde bălaie. Uimit, Cavalerul cu pasuri pripite Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, izvoarăle sună Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu zvonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. Iar papura mișcă de-al apei cutreier. În iarba înaltă suspină un greier ­ Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: ­ Arată-te-n haina de albă ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul

Ştefan Octavian Iosif - Cavalerul Lui D. Anghel A fost odinioară un cavaler tăcut, Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă. Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz! La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! Ades, pierdut în umbră, stătea-ntr-un colțișor, Fugind de ochii lumii, în casa-i solitară. Și brațele-amândouă el le-ntindea cu dor, Ci nu scotea o șoaptă în liniștea de seară. La miezul nopții însă creștea un freamăt lin Și-un cântec sau descântec bizar, ca din senin, Și cineva la ușă ușor de tot îi bate... Iubita-i intră, — iat-o alunecând ușor Într-un veșmânt de spumă de valuri zgomotoase, Aprinsă și-nflorită ca un aprins bujor; Strălucitor e vălu-i ușor ca de mătase. Blond chipul ei răsare din buclele-aurii, Surâd albaștri ochii scânteietori de vii — În brațe unul altui se lasă ei să cadă... În brațe unul pe-altul ei dornic se cuprind; Stângaciul de-adineauri nici nu se mai cunoaște; Re-nvie visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Ce tristă mi-e inima...

Ştefan Octavian Iosif - Ce tristă mi-e inima... Ce tristă mi-e inima... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 19 februarie 1895 Ce tristă mi-e inima, tristă ! E-n mai și e cald și-i lumină. În deal, lîngă teiul de strajă, Stau dus pe reduta-n ruină. Alunecă gîrla-ntre sălcii; În luntre-un copil de pescar Tot plescăie undița-n apă Și fluieră micul ștrengar. În mii de culori mi s-arată Podoabele mîndrei naturi: Grădine, și chioșcuri, și oameni, Și vite, și lunci, și păduri. Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare... Pe lîngă gheretă se plimbă, În turnul castelului sur, Străjeru-n tunica lui roșe; El face la stînga-mprejur. Cu flinta la soare se joacă Și-i fulgeră-n mîini acea flintă; Salută, o pune la umăr... Aș vrea să mă ieie la

 

Ștefan Octavian Iosif - De sărbători

Ştefan Octavian Iosif - De sărbători De sărbători de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Afară-i noapte neagră ; vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane : Adoarme-acum, ca un copil cu toane, Acum pornește iar, plin de mînie. Eu stau la foc, trudit de insomnie, Ascult cum bate ploaia în obloane ; Visez... și-n vis mă cheamă dragi icoane Din țara Doinei, dulce Românie ! Văd copilași pe ulițele ninse Umblînd cu steaua și cu Moș-Ajunul Și-aud departe-un cor de glasuri stinse... Aș vrea s-alerg spre el, să-i strîng în brațe, Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul... Și-o lacrimă mi-alunecă pe

 

Ștefan Octavian Iosif - Dunărea

Ştefan Octavian Iosif - Dunărea Dunărea de Eduard Mörike , traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 19 august 1907 Baladă, după Mörike Pe Dunăre ușor plutea O barcă, doi copii în ea, El — de o parte, ea — de alta. Ea zice: — Dragă, spune dar, Ce lucru vrei să-ți dau în dar? Ea mînica și-o sufleca Și peste apă se pleca. Băiatul rîse și, la fel Pe apă s-aplecă și el. — Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de bună ! O mîndră spadă scoase ea, De mult băiatul o dorea. Băiatul însă-n mîni ce are? O salbă de mărgăritare ! I-o așeză în negru-i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel afară. Băiatul rîde aiurit, Și-i scoate-un piepten aurit. A treia oară ea încearcă, Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar Duna-i fură între ape. Îi pare rău de comoara ei Și se răzbună acum pe ei. Pustie barca se scufundă ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine)

Ştefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine) Furtuna de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus de duios, dureros de nespus, Și glasul acesta-l cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Biblie pentru ALUNECA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru ALUNECA.

2 Samuel Capitol 20

2 Samuel Capitol 20 2 Samuel 19 2 Samuel Capitol 20 1 Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiță, și a zis: ,,Noi n`avem nicio parte cu David, nicio moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!`` 2 Și toți bărbații lui Israel s`au depărtat de David, și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbații lui Iuda au rămas credincioși împăratului lor, și l-au însoțit dela Iordan pînă la Ierusalim. 3 David a intrat iarăș în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece țiitoare pe cari le lăsase pentru paza casei, și le -a pus într`o casă subt pază; a îngrijit de ele, dar n`a intrat la ele. Și au fost închise pînă în ziua morții lor, trăind în văduvie. 4 Împăratul a zis lui Amasa: ,,Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda; și tu să fii de față aici.`` 5 Amasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i - ...

 

Iov Capitol 12

Iov Capitol 12 Iov 11 Iov Capitol 12 1 Iov a luat cuvîntul și a zis: 2 ,,S`ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteți voi, și că odată cu voi va muri și înțelepciunea! 3 Am și eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Și cine nu știe lucrurile pe cari le spuneți voi? 4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! 5 Dispreț în nenorocire! -iată zicerea celor fericiți: dă brînci cui alunecă cu piciorul! 6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn. 7 Întreabă dobitoacele, și te vor învăța, păsările cerului, și îți vor spune; 8 vorbește pămîntului, și te va învăța; și peștii mării îți vor povesti. 9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri? 10 El ține în mînă sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc. 11 Nu deosebește urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările? 12 La bătrîni se găsește înțelepciunea, și într`o viață lungă e ...

 

Iov Capitol 24

Iov Capitol 24 Iov 23 Iov Capitol 24 1 Pentruce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă? 2 Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4 îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorociții din țară să se ascundă. 5 Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineața la lucru să caute hrană, și în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor. 6 Taie nutrețul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. 7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. 8 Îi pătrunde ploaia munților, și, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. 9 Aceia smulg pe orfan dela țîță, iau zălog tot ce are săracul. 10 Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii și -s flămînzi; 11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, și le este sete; 12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă... Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii! 13 Alții sînt vrăjmași ...

 

Psalmii Capitol 18

Psalmii Capitol 18 Psalmii 17 Psalmii Capitol 18 1 (Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmașilor săi și din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! 2 Doamne, Tu ești stînca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, și întăritura mea! 3 Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` și sînt izbăvit de vrăjmașii mei. 4 Mă înconjuraseră legăturile morții, și mă îngroziseră rîurile pieirii; 5 mă înfășuraseră legăturile mormîntului, și mă prinseseră lațurile morții. 6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi -a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui. 7 Atunci s`a sguduit pămîntul și s`a cutremurat, temeliile munților s`au mișcat, și s`au clătinat, pentru că El se mîniase. 8 Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din ...

 

Psalmii Capitol 73

Psalmii Capitol 73 Psalmii 72 Psalmii Capitol 73 1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Totuș, era să mi se îndoaie piciorul, și erau să-mi alunece pașii! 3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, cînd vedeam fericirea celor răi. 4 Într`adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime. 5 N`au parte de suferințele omenești, și nu sînt loviți ca ceilalți oameni. 6 Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care -i învelește. 7 Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decît le-ar dori inima. 8 Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, 9 își înalță gura pînă la ceruri, și limba le cutreieră pămîntul. 10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, 11 și zice: ,,Ce ar putea să știe Dumnezeu, și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?`` 12 Așa sînt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile. 13 Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mînile în nevinovăție: 14 căci în fiecare zi sînt lovit, și ...

 

Proverbele Capitol 18

Proverbele Capitol 18 Proverbele 17 Proverbele Capitol 18 1 Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. - 2 Nebunului nu -i este de învățătură, ci vrea să arate ce știe el. - 3 Cînd vine cel rău, vine și disprețul; și odată cu rușinea, vine și ocara. - 4 Cuvintele gurii unui om sînt ca niște ape adînci; izvorul înțelepciunii este ca un șivoi care curge într`una. - 5 Nu este bine să ai în vedere fața celui rău, ca să nedreptățești pe cel neprihănit la judecată. - 6 Vorbele nebunului aduc ceartă, și gura lui înjură pînă stîrnește lovituri. - 7 Gura nebunului îi aduce pieirea, și buzele îi sînt o cursă pentru suflet. - 8 Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. - 9 Cine se lenevește în lucrul lui este frate cu cel ce nimicește. - 10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, și stă la adăpost. - 11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. - 12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. - 13 Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie și își trage ...

 

Proverbele Capitol 23

Proverbele Capitol 23 Proverbele 22 Proverbele Capitol 23 1 Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: 2 pune-ți un cuțit în gît, dacă ești prea lacom. 3 Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înșelătoare. 4 Nu te chinui ca să te îmbogățești, nu-ți pune priceperea în aceasta. 5 Abia ți-ai aruncat ochii spre ea și nu mai este; căci bogăția își face aripi, și, ca vulturul, își ia sborul spre ceruri. 6 Nu mînca pînea celui pismaș, și nu pofti mîncările lui alese, 7 căci el este ca unul care își face socotelile în suflet. ,,Mănîncă și bea``, îți va zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8 Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, și cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute. 9 Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocotește cuvintele tale înțelepte. 10 Nu muta hotarul văduvei, și nu intra în ogorul orfanilor, 11 căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. 12 Deschide-ți inima la învățătură, și urechile la cuvintele științei. 13 Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă -l ...

 

Proverbele Capitol 26

Proverbele Capitol 26 Proverbele 25 Proverbele Capitol 26 1 Cum nu se potrivesc zăpada vara, și ploaia în timpul secerișului, așa nu se potrivește slava pentru un nebun. 2 Cum sare vrabia încoace și încolo și cum sboară rîndunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. - 3 Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, și nuiaua pentru spinarea nebunilor. - 4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. - 5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept. - 6 Celce trimete o solie printr`un nebun, își taie singur picioarele, și bea nedreptatea. - 7 Cum sînt picioarele ologului, așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. - 8 Cum ai pune o piatră în praștie, așa este cînd dai mărire unui nebun. - 9 Ca un spin care vine în mîna unui om beat, așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. - 10 Ca un arcaș care rănește pe toată lumea, așa este celce tocmește pe nebuni și pe întîii veniți. - 11 Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, așa se întoarce nebunul la nebunia lui. - 12 Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai ...

 

Cintarea cintarilor Capitol 7

Cintarea cintarilor Capitol 7 Cintarea cintarilor 6 Cintarea cintarilor Capitol 7 1 Ce frumoase îți sînt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca niște lănțișoare de pus la gît, lucrate de mînile unui meșter iscusit. 2 Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini. 3 Amîndouă țîțele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. 4 Gîtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc. 5 Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale!... 6 Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! 7 Statura ta este ca finicul, și țîțele tale ca niște struguri. 8 Îmi zic: ,,Mă voi sui în finic, și -i voi apuca crăcile!`` Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. 9 Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns ...

 

2 Petru Capitol 1

... lui păcate. 10 De aceea, fraților, căutați cu atît mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. 11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția vecinică a Domnului și Mîntuitorului nostru Isus ...

 

Deuteronomul Capitol 32

Deuteronomul Capitol 32 Deuteronomul 31 Deuteronomul Capitol 32 1 ,,Luați aminte ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele. 2 Ca ploaia să curgă învățăturile mele, Ca roua să cadă cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeață, Ca picăturile de ploaie pe iarbă! 3 Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru! 4 El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrșite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat. 5 Ei s`au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat! 6 Pe Domnul îl răsplătiți astfel! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te -a făcut, Te -a întocmit, și ți -a dat ființă? 7 Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrînii tăi, și îți vor spune. 8 Cînd Cel Prea Înalt a dat o moștenire neamurilor, Cînd a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel, 9 Căci partea Domnului, este ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALUNECA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru ALUNECA.

ALUNECĂTOR

ALUNECĂTÓR , - OÁRE , alunecători , - oare , adj . Care

 

ALUNECĂTURĂ

... ALUNECĂTÚRĂ , alunecături , s . f . Alunecare . - Aluneca

 

ALUNECARE

... ALUNECÁRE , alunecări , s . f . Acțiunea de a aluneca ; alunecătură , alunecuș ( 2 ) . [ Var . : lunecáre s . f . ] - V. aluneca

 

CULISĂ

CULÍSĂ , culise , s . f . 1. Spațiu scenic situat în spatele decorurilor , de unde intră actorii în scenă . 2. Fig . ( La pl . ; peior . ) Dedesubturile unor acțiuni sau ale unei stări de fapt ; mașinație , înscenare , intrigă . 3. Scobitură rectilinie de - a lungul căreia alunecă o piesă mobilă ; p . ext . piesa care alunecă de - a lungul acestei

 

GLISA

... GLISÁ , glisez , vb . I . Intranz . 1. ( Mai ales despre piese tehnice ) A aluneca , a se deplasa de - a lungul altei piese ( printr - o frecare minimă ) . 2. ( Despre hidroavioane ) A aluneca

 

GLISANT

... GLISÁNT , - Ă , glisanți , - te , adj . ( Tehn . ; despre o suprafață ) Pe care poate aluneca un corp ( printr - o frecare minimă ) ; ( despre o piesă ) care alunecă ( printr - o frecare minimă ) de - a lungul altei piese cu care se ...

 

ȘUBER

ȘÚBER , șubere , s . n . 1. ( Tehn . ) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze . 2. ( Min . ) Dispozitiv în formă de pâlnie , prevăzut cu un organ de reglare , montat la capătul inferior al unui rostogol , prin care alunecă materialul care se încarcă în

 

ALUNECOS

ALUNECÓS , - OÁSĂ , alunecoși , - oase , adj . Pe care se alunecă

 

ALUNECUȘ

... ALUNECÚȘ , alunecușuri , ( 1 ) s . n . 1. Loc alunecos . 2. ( Rar ) Alunecare . [ Var . : lunecúș s . n . ] - Aluneca

 

AMERIZARE

AMERIZÁRE , amerizări , s . f . Acțiunea de a ameriza ; evoluție a unui hidroavion prin care acesta coboară și alunecă pe suprafața unei ape până la oprire ; amerizaj . V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...