|
|
||
Vezi și:ȘTAFETAR,
RELEU,
LIPCAN,
MENZIL,
OLAC,
RELAIOR
... Mai multe din DEX...
ȘTAFETĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ȘTAFÉTĂ, ștafete, s.f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, știre. * Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. ** Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ** Sportiv care participă la o ștafetă (3). - Din it. staffetta, germ. Stafette.Sursa : DEX '98 ȘTAFÉTĂ s. v. știre, veste.Sursa : sinonime ȘTAFÉTĂ s. curier, mesager, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit o \~ călare.)Sursa : sinonime ștafétă s. f., pl. ștaféteSursa : ortografic ȘTAFÉT//Ă \~e f. 1) înv. v. ȘTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. * A umbla cu (sau a duce) \~a a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. 3) Probă sportivă constând din patru etape parcurse succesiv de participanți, care transmit coechipierului următor un obiect convențional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul în această probă, 5) fig. Tradiție demnă de urmat, transmisă de la o generație la alta. A prelua \~a. /Sursa : NODEX ȘTAFÉTĂ s.f. Probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.), care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ** Obiectul însuși. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta].Sursa : neologisme ȘTAFÉTĂ s. f. 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional. * sportivul care ia parte. * obiectul însuși. (< it. staffetta, germ. Stafette)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ȘTAFETĂRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ȘTAFETĂ. Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Neghiniţă Neghiniță de Barbu Ștefănescu-Delavrancea A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi țiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănunat și n-ar fi tușit câteodată. Ba uneori, ca să-și mai ție de urât, tot ea vorbea și tot ea răspundea. Și râdea ea de ea, ca și cum ar fi râs ea de altcineva, înșirând ochiurile pe cârlige. — Ei, ei, ce n-ar plăti un flăcău la bătrânțile noastre! — Cât, de? cât? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adică ce, nu te-ai mulțumi și c-o fată mare? — Ba, ce să zic, bine ar fi ș-o fată... — Da, dar la fată vrea zestre. — S-ar găsi, că eu și unchiașul avem ce ne trebuie și nu ne trebuie mult, trei coți de pânză albă și câte ... ... căpitane Cărășel?! întreabă Sorcovăț, împingând spre diac, cu dosul mâinii, o ulcică plină de vin. - Sabie și foc, jupâne Mandache! Azi, a venit ștafetă Nicolae Gane - Ion Urdilă Ion Urdilă de Nicolae Gane I — Dau unde dau și iar mă-ntorc la timpul tinerețelor mele... zise Constantin prietenului său Gheorghie. Amândoi stăteau la gura sobei, adânciți câte într-un jilț și pufăiau din lulele. — Să vedem ce vei dezgropa dintr-însele? răspunse Gheorghie, care se așeză mai îndemănatic spre a asculta. Constantin tuși, își drese glasul, se uită un moment gânditor la roțile de fum ce ieșeau din lulea, apoi începu astfel pe un ton melancolic: — O să-mi zici: Ce-i pasă lumii de tinerețele tale!... Așa-i!... dar ce să fac, dacă, mie unuia, acolo îmi place să-mi desfătez gândul, dacă numai acolo regăsesc zilele cele frumoase, pline de sănătate, de speranță și de voie bună, zile care n-au să se mai întoarcă... Am ajuns și eu ca bogătașul sărăcit, căzut în slăbiciunea de-a nu mai vorbi decât de pierdutele lui averi... Răscolind, deci, vraful filelor rupte din viața mea, iată că dau peste o istorioară, uitată sub colbul trecutului, care însă se leagă atât de strâns cu inima mea, încât nici astăzi, că au trecut zecimi de ani la mijloc, ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTAFETĂRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru ȘTAFETĂ. ... ȘTAFETÁR , ștafetari , s . m . ( Înv . ) Ștafetă ( 1 ) . - Ștafetă RELÉU , relee , s . n . 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi , folosit la instalațiile automate și caracterizat prin faptul că determină o variație bruscă , în salt , a mărimii de ieșire , atunci când mărimea de intrare atinge anumite valori . 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune , cu stații intermediare de recepție și retransmisie . 3. Înlocuire a cailor ( în cursul drumului ) , a câinilor ( în timpul vânătorii ) sau a ștafetelor ( în timpul unei curse ) ; locul unde se face schimbul ; animalul sau ștafeta de ... LIPCÁN , lipcani , s . m . Curier oficial ( turc sau tătar ) care făcea legătura între țările românești și Constantinopol sau în interiorul țării ; curier , ștafetă ... S . n . Nume dat în țările românești , înainte de introducerea căilor ferate , serviciului de transport ( pentru călători și pentru corespondență ) ; olac . 2. S . m . Curier , ștafetă ... 1 ) s . m . , olace , ( 2 ) s . n . ( Înv . ) 1. S . m . Curier special ( călare ) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare ; sol , ștafetă ... RELAIÓR , - OÁRE , relaiori , - oare , s . m . și f . Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă |
||