|
|
||
Vezi și:CULOAR,
ÎNGUSTARE,
ÎNGUSTAT,
BARETĂ,
CAIC,
CRENEL,
FÂȘIE,
FAȘĂ,
LIMBĂ,
PASARELĂ
... Mai multe din DEX...
ÎNGUST - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÎNGÚST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). 2. Subțire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spațiu îngust. ** Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea "la minte"; despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. - Lat. angustus.Sursa : DEX '98 Îngust ≠ larg, lat, vastSursa : antonime ÎNGÚST adj. v. meschin.Sursa : sinonime ÎNGÚST adj. 1. mic, strâmt, (înv.) strâmtorat. (O intrare \~; un spațiu \~.) 2. mic. (Pălărie cu boruri \~.) 3. strâmt, strâns, (franțuzism) colant. (Pantaloni \~.) 4. v. subțire. *5. (fig.) v. mărginít.Sursa : sinonime îngúst adj. m., pl. îngúști; f. sg. îngústă, pl. îngústeSursa : ortografic ÎNGÚ//ST \~stă (\~ști, \~ste) 1) (în opoziție cu lat) Care are lățime mică; care nu este lat; strâmt. Stradă \~stă. Talie \~stă. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de orizont; mărginit; limitat. Vederi \~ste. Interese \~ste. * \~ la minte prost. /<lat. angustusSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ÎNGUSTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 117 pentru ÎNGUST. Mihai Eminescu - Oricare cap îngust ... Mihai Eminescu - Oricare cap îngust Oricare cap îngust de Mihai Eminescu Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, zgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și ... Mihai Eminescu - O stradă prea îngustă Mihai Eminescu - O stradă prea îngustă O stradă prea îngustă de Mihai Eminescu O stradă prea îngustă Părea că se făcea  Și case lungi și negre Pe două părți era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar  Eu trec încet și fluier În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cum că de brațu-mi Un braț ușor s-anină  Și simt că mâna-mi strânge O mână dulce, fină. Răsună miazănoaptea Din turla neagră, veche  Suntem atât de singuri Și suntem o păreche. Căci tu ești, tu iubită! Și am dorit, ah, cât! Să fim odată singuri Și iată-ne-n sfârșit! Nici știi, copilă dulce, Câte pe suflet am! De când te întâlniră Ochii mei, te iubeam; Mi-erai atât de dragă  Mi-era atât de dor  Încât credeam adesea Că trebuie să mor! O, în sfârșit!... Copilă, Și ai venit  chiar tu! Am așteptat norocul  Norocu-acesta nu . Cum dete preste mine? Cum de-ai gândit să vii, Să simt suflarea-ți caldă D-urechea-mi c- Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă Palatul lui Duca-vodă de Alecu Russo mai 1842 Amice, îți scriu dintr-o ruină care odinioară a fost palat domnesc: de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă dormind câțiva călugări în compania buhnelor. Am venit să vizitez palatul lui Duca-vodă în Cetățuie, și iată ce-am găsit: Acest fost palat, ridicat spre partea zidului din față cu Iașii, este întreg de piatră, cu bolți de cărămidă. El nu întrunește proporțiile arhitecturale care dau unei clădiri aspectul de monument, dar posedă un ce misterios, care spune multe imaginației. Ferestrele, prea mici, sunt împrăștiate fără nici o simetrie pe fațada lui, însă pe timpul luptelor, atunci când românul era totdeauna cu zilele în mână, locuințele aveau nevoie mai mult de metereze decât de ferestre largi. Înălțimea lui e ca de două rânduri, dar numai unul, adică cel de sus, apare ochilor, căci partea mijlocie cuprinde tainițe întunecoase, iar sub acestea vin beciuri săpate în pământ. O scară de vreo 12 lespezi, strâmtă și lipită de peretele dinafară al palatului, duce pe un balcon mic, sub care se ... Dimitrie Anghel - Rochia bunicei ... fusese și o mireasă era și acum, măruntă la trup ca și atunci cînd era abia o copilă și pășise în fața altarului. În sicriul îngust, ieșită din sipetul vechi, rochia prinsese trup din nou acuma. De subt cununa de lămîiță, spumega ca un torent și albă ca o coadă de ... Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu ... ceasul cel de taină Din Iliada Din Odiseea Mi-am zidit monument... (Horațiu) 1878 Povestea codrului Povestea teiului Singurătate Departe sunt de tine Oricare cap îngust Părea c-așteaptă... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... Oricâte stele... Petri-notae Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer Auzì prin frunzi uscate Ce s-alegea de ... Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată După această întâmplare minunată de Mihai Eminescu ........................................ ...După această întâmplare minunată, Cavalerul meu își grăbi calul spre măgura unui deal depărtat, ca să treacă bălțile și mlaștinele periculoase ale Bugeagului. Dar abia isprăvise jumătatea drumului și drumuri multe veneau în cruce și ori încotro se-ntorcea nu vedea în zare decât ponor, ponor pustiu și sur îl înconjura și nici nu mai știa încotro s-o apuce. Îl apucă noaptea. Era una din acele nopți negre în care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată în toată puterea ei, pentru a lumina șesul sur și pustiu, pentru a dispărea iar pe ceasuri întregi. Îi era frică de hârtopuri și gropi, calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel, când auzi parecă, încet, dogit, adânc un sunet de clopot... el tresări. Își întoarse ochii de unde i se păru c-auzise sunet și văzu o lumină turbure și pâlpâitoare parecă. Apucă atunci calul de frâu și-ncepu să meargă în pas ... Mihai Eminescu - Ec%C3%B2 EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe Și stâncile rar Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună În lună. Diamant e în aer, în codri  miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci ... Mihai Eminescu - Eco EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe Și stâncile rar Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună În lună. Diamant e în aer, în codri  miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de- ... Ștefan Octavian Iosif - Consilii Ştefan Octavian Iosif - Consilii Consilii de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 octombrie 1895 Ibovnica dacă te-a amăgit, Tu caută alta să-ți placă; - Ori lasă mai bine orașul iubit, Ia-ți traista în spate și pleacă. Un lac lin, albastru, găsi-vei ușor, Și sălcii sălbatice, triste. Acolo-ți vei plînge îngustul tău dor, Durerile mici, egoiste. Ci dacă te urci la munți, cu păduri Durerea-ți va fi mai ușoară; Pe stîncile sure vezi numai vulturi Și țipătul lor te-nfioară. Acolo devii tu însuți vultur, Renaști din senin ș-o să-ți pară Că lumea-i a ta, cînd cauți în jur, Și nici n-ai pierdut vro Alecu Russo - Stânca Corbului Stânca Corbului de Alecu Russo Legendă culeasă de la Bicaz Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav. Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa . Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul ... Alexandru Macedonski - Accente intime Alexandru Macedonski - Accente intime Accente intime de Alexandru Macedonski În zilele aceste când inima expiră, Când egoismu-n aer ca molimă planează, Când florile simțirii din piepturi se retează, Când bunul trai e ținta la care se aspiră, Când orice este nobil ne lasă reci și muți, Când fruntea și-o ridică toți oamenii căzuți, De ce nu e putință s-adormi pe neașteptate Și tocmai peste-un secol, nembătrânit d-etate, Să te deștepți prin farmec la viață și lumină, Călcând într-un nou secol pe-a vechiului ruină! Nu plâng pe-o soartă crudă ce-n veci mă urmărește O inimă ce simte o dată se zdrobește!... De mic Fatalitatea în cartea ei m-a-nscris Să trec prin astă lume cum trece un proscris, Dar plâng că nu văd cerul ce-n ochi se oglindește Prin ochiul Omenirii la inime transmis! De câte ori în taină, creând o lume-ntreagă, Distrug pe cea reală, rup lanțul ce mă leagă, Și pentru alte zile mă simt că sunt născut Familii, țări, fruntarii, le șterg prin cugetare, Și ridicând pe tronu-i familia cea mare, În patrie comună văd globul prefăcut! Simțiri mici și ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGUSTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 203 pentru ÎNGUST. ... s . n . 1. Încăpere îngustă și lungă în interiorul unei clădiri , care servește ca loc de trecere între încăperile situate pc același plan . 2. Spațiu îngust și liber de - a lungul unui vagon de cale ferată , prin care se circulă și din care se intră în compartimente . 3. Fiecare ... ÎNGUSTÁRE s . f . Acțiunea de a ( se ) îngusta și rezultatul ei . - V. ... ÎNGUSTÁT , - Ă , îngustați , - te , adj . Care a devenit îngust BARÉTĂ^2 , barete , s . f . ( Rar ) Bonetă de postav sau de catifea , în trei sau patru colțuri , purtată de preoții catolici și , în trecut , de unii soldați din Occident . BARÉTĂ^1 , barete s . f . 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof . 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal ( tabacheră , decorație etc . ) . 3. Panglică de decorație ; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul CAÍC , caice , s . n . 1. Ambarcație îngustă , cu vele , cu două catarge , cu pupa și prora ascuțite , mai înalte decât restul bordajului . 2. Luntre turcească ușoară , lungă și îngustă , încovoiată la CRENÉL , creneluri , s . n . 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste , făcute din loc în loc , în partea superioară a parapetului unui turn de apărare , a unui castel sau a unei cetăți medievale , prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului . 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate , ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee , prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat FÂȘÍE , fâșii , s . f . 1. Bucată lungă și îngustă ( de material textil , de piele etc . ) , tăiată sau ruptă dintr - o bucată mai mare . 2. Suprafață lungă și îngustă de teren . [ Var . : fășíe s . f . ] - Fașă + suf . - FÁȘĂ , feși , s . f . 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici , peste scutece . 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile . [ Pl . și : LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ... ... vapor ancorat ; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas , unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație . 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată , peste un canal etc . pentru a permite trecerea pietonilor . 3. Galerie acoperită sau punte ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||