Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

IMPERATIVE - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Im*per"a*tive (?), a. [L. imperativus, fr. imperare to command; pref. im- in + parare to make ready, prepare: cf. F. impératif. See Perade, and cf. Empire.] 1. Expressive of command; containing positive command; authoritatively or absolutely directive; commanding; authoritative; as, imperative orders.
[1913 Webster]

The suit of kings are imperative. Bp. Hall.
[1913 Webster]

2. Not to be avoided or evaded; obligatory; binding; compulsory; as, an imperative duty or order.
[1913 Webster]

3. (Gram.) Expressive of commund, entreaty, advice, or exhortation; as, the imperative mood.
[1913 Webster]

 

Im*per"a*tive, n. (Gram.) The imperative mood; also, a verb in the imperative mood.
[1913 Webster]