Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

BANDIT - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Ban"dit (băn"dĭt), n.; pl. Bandits (băn"dĭts), or Banditti (băn*dĭt"tĭ). [It. bandito outlaw, p. p. of bandire to proclaim, to banish, to proscribe, LL. bandire, bannire. See Ban an edict, and cf. Banish.] An outlaw; a brigand.
[1913 Webster]

No savage fierce, bandit, or mountaineer. Milton.
[1913 Webster]

&hand_; The plural banditti was formerly used as a collective noun.
[1913 Webster]

Deerstealers are ever a desperate banditti. Sir W. Scott.
[1913 Webster]