Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ZDRUNCINA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru ZDRUNCINA.
ZDRUNCINÁT , - Ă , zdruncinați , - te , adj . 1. Zguduit , clătinat . hurducat . 2. Fig . Tulburat
NEZDRUNCINÁT , - Ă , nezdruncinați , - te , adj . Care nu poate fi zdruncinat sau abătut ; neclintit ; ferm , statornic . - Ne - +
... ZDRUNCINĂTÓR , - OÁRE , zdruncinători , - oare , adj . Care zdruncină , care hurducă . - Zdruncina
... ZDRUNCINÁRE , zdruncinări , s . f . Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei . - V. zdruncina
... 1. Tranz . A clătina ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . A ( se ) zgudui , a ( se ) cutremura ; a ( se ) zdruncina
DESCUMPĂNÍT , - Ă , descumpăniți , - te , adj . Care și - a pierdut , și - a zdruncinat echilibrul sufletesc ; dezorientat , dezechilibrat . - V.
HODORÓG^2 , - OÁGĂ , hodorogi , - oage , s . m . , f . și n . , HODOROÁGA s . f . art . 1. S . n . Lucru ( de obicei vehicul ) învechit , stricat , hodorogit , care face zgomot la orice mișcare . 2. S . m . și f . Persoană bătrână , neputincioasă , ramolită . 3. S . f . art . Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi ; melodie după care se execută acest dans . HODORÓG^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari , de mersul zdruncinat al unui vehicul etc . [ Var . : hodorónc interj . ] -
HODOROGEÁLĂ , hodorogeli , s . f . Faptul de a hodorogi ; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate , de mersul zdruncinat al unui vehicul ( hodorogit ) etc . - Hodorogi + suf . -
HOP interj . , HOP , hopuri , s . n . I. Interj . 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol , ridicarea unei greutăți , căderea , aruncarea sau scăparea ( din mână ) a unui lucru . 2. ( Cu valoare verbală ; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva ) Iată că vine ! 3. Exclamație care exprimă o surpriză ( neplăcută ) . II. S . n . 1. Ridicătură sau groapă în drum ( peste care vehiculele trec zdruncinându - se ) . 2. Săritură , zguduitură a unui vehicul peste un obstacol . [ Var . : hópa , hópai , hup interj . ] -
... HURDUCĂÍ , hurdúcăi , vb . IV . ( Reg . ) 1. Tranz . și refl . A ( se ) clătina , a ( se ) scutura ( tare ) ; a ( se ) zdruncina