Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRANIE

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru STRANIE.

STRANIU

STRÁNIU , - IE , stranii , adj . ( Livr . ; adesea adverbial ) Care iese din comun , care șochează prin aspect , manifestări etc . ; neobișnuit , ciudat ,

 

BIZAR

... BIZÁR , - Ă , bizari , - e , adj . ( Livr . ; adesea adverbial ) Ciudat , straniu

 

CIUDAT

... CIUDÁT , - Ă , ciudați , - te , adj . Care iese din comun , care șochează ( prin aspect , manifestări , evoluție etc . ) ; curios , straniu

 

CURIOS

... CURIÓS , - OÁSĂ , curioși , - oase , adj . 1. Care manifestă curiozitate . 2. Care stârnește curiozitate ; ciudat , straniu

 

DEȘĂNȚAT

... DEȘĂNȚÁT , - Ă , deșănțați , - te , adj . 1. Dezmățat ; care încalcă limitele bunei - cuviințe . 2. Dezordonat , neglijent . 3. ( Reg . ; despre lucruri ) Ciudat , curios , straniu

 

INEXPLICABIL

... INEXPLICABIL , - Ă , inexplicabili , - e , adj . Care nu se poate explica , neexplicabil ; de neînțeles ; p . ext . ciudat , curios , straniu

 

POZNAȘ

... oameni ; adesea substantivat ) Care face pozne ; care spune glume ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care provoacă hazul ; glumeț , mucalit , șugubăț , hăzos , amuzant . 2. ( Rar ) Curios , ciudat , straniu