Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPARGE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru SPARGE.

SPĂRGĂTOR

... SPĂRGĂTÓR , - OÁRE , spărgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care sparge , care sfărâmă ( piatră , cărbuni etc . ) . II. S . n . Instrument care se folosește la spargerea unor materiale , a anumitor fructe cu coaja tare etc ... În sintagma ) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron , care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă . - Sparge

 

CRĂPA

... desface ( în mod brusc ) în mai multe bucăți ; a plesni din cauza gerului , a unei lovituri etc . ; a se sparge . 2. Tranz . A sparge , a desface , a despica . 3. Intranz . și refl . ( Despre lucruri elastice ) A se rupe ( fiind prea tare întins ) , a ...

 

SPARGERE

... SPÁRGERE , spargeri , s . f . Acțiunea de a ( se ) sparge și rezultatul ei ; spart . V. sparge

 

SPART

... SPART ^2 , - Ă , sparți , - te , adj . 1. Prefăcut în bucăți , în cioburi ; plesnit , crăpat ; găurit . 2. ( Despre ziduri , clădiri ) Stricat , dărăpănat , ruinat . V. sparge . SPART ^1 s . n . 1. Spargere . 2. ( Pop . ) Sfârșit , încheiere a unei activități . V. sparge

 

ASALT

... ASÁLT , asalturi , s . n . 1. Atac ( militar ) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit , a unui obiectiv sau pentru a sparge

 

BRIZANT

BRIZÁNT , - Ă , brizanți , - te , adj . , s . m . pl . 1. Adj . ( Despre explozive ) A cărui combustie este atât de rapidă , încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare ; ( despre bombe ) care conține un astfel de exploziv . 2. S . m . pl . Valuri care se sparg producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de

 

CASA

... a unui mijloc fix a cărui folosire , reparare sau modernizare nu mai sunt economice ; a lichida . 3. ( Rar ) A sparge

 

CASANT

... CASÁNT , - Ă , casanți , - te , adj . Care se sparge

 

CIOBI

... CIOBÍ , ciobesc , vb . IV . Tranz . A știrbi , a sparge

 

CIOCĂNAȘ

... ciocan ^2 . - Ciocan ^2 + suf . - aș . CIOCĂNÁȘ^1 , ciocănașe , ( 1 ) s . n . , ciocănași , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Ciocănel . 2. S . m . Muncitor care sparge

 

   Următoarele >>>