Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SILNIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru SILNIC.

SILNICI

SILNICÍ , silnicesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A constrânge , a forța , a sili pe cineva să facă ceva ; a aplica forța ,

 

SILNICIE

... SILNICÍE , silnicii , s . f . 1. Constrângere , oprimare , violență ; abuz , samavolnicie ; silă ( 2 ) . 2. ( Înv . ) Putere , forță . - Silnic

 

ACAPARA

... Tranz . A cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piață ( pentru speculă ) ; a pune stăpânire ( în mod silnic

 

OCNĂ

ÓCNĂ , ocne , s . f . 1. Mină ( mai ales de sare ) ; salină . 2. Închisoare pentru cei condamnați la muncă silnică în saline ; p . gener . închisoare ,

 

OCNAȘ

OCNÁȘ , ocnași , s . m . Condamnat la muncă silnică într - o ocnă ; p . gener . pușcăriaș . - Ocnă + suf . -

 

ORBALȚ

ORBÁLȚ , orbalțuri , ( 1 ) s . n . , orbalți , ( 2 ) s . m . ( Înv . și pop . ) 1. S . n . Erizipel , brâncă . 2. S . m . Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară : a ) plantă veninoasă , cu tulpina subțire , cu frunze mari și flori mici , albe - gălbui ( Actaea spicata ) ; b )

 

RĂPI

... RĂPÍ , răpesc , vb . IV . Tranz . 1. A lua cu sila pe cineva , a duce cu sine în mod silnic pe cineva ; a fura . 2. A lua ( prin abuz ) ceva , a se face stăpân pe un bun material care ...

 

SILNICIT

SILNICÍT , - Ă , silniciți , - te , adj . ( Rar ) Constrâns , forțat ; oprimat . - V.

 

VIOLENT

... care se lasă condus de mânie , care se înfurie ușor , care are manifestări nestăpânite ; coleric , furtunos , impulsiv , nestăpânit . 3. Care se face cu forța ; brutal , silnic