Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ORBĂLȚI, ORBĂLȚIT, ERIZIPEL, ORBĂLȚITURĂ ... Mai multe din DEX...

ORBALȚ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s.n., (2) orbalți, s.m. (Înv. și pop.) 1. S.n. Erizipel, brâncă. 2. S.m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. - Din magh. orbánc.

Sursa : DEX '98

 

ORBÁLȚ s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalț.

Sursa : sinonime

 

ORBÁLȚ s. v. erizipel, reumatism, silnic.

Sursa : sinonime

 

orbálț (bot.) s. m., pl. orbálți

Sursa : ortografic

 

orbálț (erizipel) s. n., pl. orbálțuri

Sursa : ortografic

 

ORBÁLȚ^1 \~uri n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc

Sursa : NODEX

 

ORBÁLȚ^2 \~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORBALȚ

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru ORBALȚ.

ORBĂLȚI

... ORBĂLȚÍ , orbălțesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Reg . ) A ( se ) îmbolnăvi de orbalț ; a ( se ) umfla din cauza orbalțului . - V. orbalț

 

ORBĂLȚIT

... ORBĂLȚÍT , - Ă , orbălțiți , - te , adj . ( Reg . ) Bolnav de orbalț ; umflat ( de orbalț

 

ERIZIPEL

... streptococ , care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii , localizată cel mai adesea la față și la membre ; brâncă , orbalț

 

ORBĂLȚITURĂ

... ORBĂLȚITÚRĂ , orbălțituri , s . f . ( Reg . ) Orbalț