Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUPERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru RUPERE.

REZILIENȚĂ

REZILIÉNȚĂ s . f . Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc , egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere , prin șoc , a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s - a produs ruperea respectivă . [ Pr . : - li -

 

ÎMPUȘCARE

... ÎMPUȘCÁRE , împușcări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) împușca și rezultatul ei . 2. Operație de rupere

 

AUTISM

AUTÍSM s . n . Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare . [ Pr . : a -

 

CONTUZIE

CONTÚZIE , contuzii , s . f . Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur , care constă în strivirea țesuturilor profunde , fără ruperea tegumentului . [ Var . : contuziúne s .

 

DEBACLU

... DEBÁCLU , debacluri , s . n . Rupere

 

DECREPITARE

... DECREPITÁRE , decrepitări , s . f . Acțiunea de a ( se ) decrepita și rezultatul ei ; rupere

 

DESTRĂMA

DESTRĂMÁ , destrám , vb . I . 1. Refl . ( Despre țesături sau obiecte țesute ) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare ; a se rupe . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A desface , a deșira un ghem , o împletitură etc . 3. Tranz . A mărunți semifabricatele fibroase ( celuloza , maculatura etc . ) în vederea transformării lor în paste de hârtie . 4. Tranz . și refl . ( Adesea fig . ) , A ( se ) descompune , a ( se ) desface în elementele componente ; a ( se ) dizolva , a ( se ) dezmembra , a ( se ) nimici ; p . ext . a slăbi . - Des ^1 - +

 

FRACTURĂ

FRACTÚRĂ , fracturi , s . f . 1. ( Med . ) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj , p . ext . a unui membru al corpului . 2. ( Tehn . ) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui

 

FREZĂ

FRÉZĂ^3 , freze , s . f . Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec . XVI - XVII . FRÉZĂ^2 , freze , s . f . Pieptănătură bărbătească ; frizură . FRÉZĂ^1 , freze , s . f . 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri , dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație , folosită la prelucrarea metalelor , a lemnului și a altor materiale dure ; frezor ^1 . 2. Mașină de frezat . 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr - un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite , care rupe bucăți din pământ , le sfărâmă și le amestecă . 4. ( Urmat de determinarea " rutieră " ) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea , mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ , la executarea

 

GALENISM

GALENÍSM s . n . Veche teorie medicală conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre

 

   Următoarele >>>