Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: FRACTURA

  Vezi și:FRACTURA, FRACTURAT, ȘOLDEALĂ, ȘOLDIT, ATELĂ, CALUS, COAPTAȚIE, CREPITAȚIE, EȘARFĂ, ESCHILĂ, FALIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului FRACTURĂ: FRACTURA.

 

FRACTURĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FRACTÚRĂ, fracturi, s.f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p.ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ** (Geol.) Falie. - Din fr. fracture, lat. fractura.

Sursa : DEX '98

 

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. * (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)

Sursa : neoficial

 

FRACTÚRĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frântură. (\~ unui os, a unui membru.)

Sursa : sinonime

 

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

Sursa : ortografic

 

FRACTÚR//Ă \~i f. 1) Leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru. 2) Loc al acestei leziuni. 3) Ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale; falie. /fracture, lat. fractura

Sursa : NODEX

 

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ** Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ** Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere - a rupe].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FRACTURĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru FRACTURĂ.

Gelu Vlașin - 13:55

Gelu Vlaşin - 13:55 â†�â†� 13:27 13:55 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:07 →→ buzele tale sărutând o icoană plină de carii mâinile zbârcite printre spini fracturați pe furiș mirel colindă cu pita proaspătă coaptă pe vatră moroșanca asvârle cu deochi la păstrăvărie apa-i tulbure și păstrăvarul plin de idei în cabana din vârf un cioban (“mioriticâ€�) alerga turiști prin pădure ca-ntr-un best-seller horror te-am visat desculță prin trifoiul înalt din livadă zbenguindu-te singură departe de casă mamone și stradă te-am visat mai apoi rătăcind printre crengile pline cu mere de vară aveai părul prins în capcane de vulpi argintii rochia lungă până dincolo de cicere ochii acoperiți cu frunze de viță de vie (altă

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRACTURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru FRACTURĂ.

FRACTURA

FRACTURÁ , fracturez , vb . I . Tranz . și refl . A ( - și ) frânge , a ( - și ) rupe un os , p . ext . un membru al corpului ; a produce sau a suferi o

 

FRACTURAT

... FRACTURÁT , - Ă , fracturați , - te , adj . ( Despre oase , p . ext . despre membrele corpului ) Rupt ^2 , frânt . - V. fractura

 

ȘOLDEALĂ

ȘOLDEÁLĂ , șoldeli , s . f . ( Pop . ) Luxație sau fractură a șoldului . - Șoldi + suf . -

 

ȘOLDIT

ȘOLDÍT , - Ă , șoldiți , - te , adj . ( Pop . ; despre animale ) Cu șoldul vătămat , ieșit în afară , fracturat . V.

 

ATELĂ

ATÉLĂ , atele , s . f . Piesă ( din lemn , carton sau metal ) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele

 

CALUS

... CÁLUS subst . 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura

 

COAPTAȚIE

COAPTÁȚIE , coaptații , s . f . 1. ( Biol . ) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu . 2. ( Med . ) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate . [ Pr . : co -

 

CREPITAȚIE

CREPITÁȚIE , crepitații , s . f . ( Med . ) Zgomot patologic repetat , produs de ciocnirea a două oase fracturate , de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi

 

EȘARFĂ

EȘÁRFĂ , eșarfe , s . f . 1. Fâșie de lână , de mătase etc . care se înfășoară în jurul gâtului ( mai ales de femei ) ca podoabă . 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu , semn al unei funcții ( înalte ) sau al unei demnități . 3. Bandă de stofă , de pânză etc . care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată . [ Var . : eșárpă s .

 

ESCHILĂ

ESCHÍLĂ , eschile , s . f . Bucată mică , așchie desprinsă dintr - un os

 

FALIE

FÁLIE , falii , s . f . ( Geol . ) Ruptură apărută în scoarța Pământului , ca urmare a mișcărilor tectonice verticale , care desparte două grupuri de straturi ;

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...