Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ULCER, ALEXIE, AMBLIOPIE, APRAXIE, CALCIFICA, CARIE, CECITATE, CLACAJ, COȘ, CORNAJ ... Mai multe din DEX...

LEZIUNE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

LEZIÚNE s. f. 1. alterare morfologică a unui țesut, organ sau organism; rană, plagă. 2. (jur.) prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. (< fr. lésión, lat. laesio)

Sursa : neoficial

 

LEZIÚNE, leziuni, s.f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] - Din fr. lésion, lat. laesio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

LEZIÚNE s. v. rană.

Sursa : sinonime

 

leziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. leziúnii; pl. leziúni

Sursa : ortografic

 

LEZIÚN//E \~i f. Vătămare a unui țesut organic cauzată de o traumă; rană. [G.-D. leziunii; Sil. -zi-u-] /lésion, lat. laesio, \~onis

Sursa : NODEX

 

LEZIÚNE s.f. 1. Modificare patologică a țesuturilor; rană, plagă. 2. (Jur.) Prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. lésion, lat. laesio].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru LEZIUNE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru LEZIUNE.

Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș

Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuş Ciubucul logofătului Manole Buhuș de Nicolae Gane În vremile cele bătrânești, vremi de belșug, pe când boierii ședeau la moșiile lor și vara și iarna, fără altă grijă decât grija câmpului și a gospodăriei lor și aveau hambarele, coșarele și cămările totdeauna pline cu cele trebuitoare la o casă boierească, trăia la moșia sa Buhușul logofătul Manole Buhuș, boier de neam mare, bogat și cu dare de mână. El purta antereu lung până la călcâi, brâu la mijlocul trupului și fes roșu cu canaf albastru pe cap. Când ieșea la câmp sau mergea săși viziteze vecinii, îmbrăca peste antereu o giubea blănită sau numai căptușită, după cum era timpul și peste fes punea o pălărie neagră cu margini late. Tot luxul lui de bogătaș nu se învedera decât în scumpetea blănurilor, a mătăsurilor din care își croia antereiele și a șalurilor turcești din care își făcea brâiele. Întinsele lui holde și imașuri erau acoperite cu pâne de tot soiul, cu turme de vite și herghelii de cai din care își umplea grajdul; pivnițele-i gemeau de poloboace cu vinuri vechi de Odobești și Cotnari și în ogradă ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEZIUNE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru LEZIUNE.

ULCER

... ÚLCER , ulcere , s . n . 1. Leziune ( fără tendință de cicatrizare ) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor ( stomacului , duodenului ) ; boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni ; ulcus ...

 

ALEXIE

ALEXÍE s . f . Incapacitate de a citi , cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii

 

AMBLIOPIE

AMBLIOPÍE s . f . Slăbire a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari , unor excese sau bătrâneții . [ Pr . : - bli -

 

APRAXIE

APRAXÍE , apraxii , s . f . ( Med . ) Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de leziuni ale

 

CALCIFICA

CALCIFICÁ , pers . 3 calcífică , vb . I. Refl . 1. ( Despre țesuturi , oase , leziuni pulmonare etc . ) A se întări prin depuneri de săruri de calciu . 2. ( Despre diverse substanțe ) A se îmbogăți în carbonat de calciu . [ Var . : calcifiá vb . I ] - După fr .

 

CARIE

... CÁRIE , carii , s . f . 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților , a oaselor și care , prin evoluție , formează o cavitate . 2. Defect superficial al pieselor ...

 

CECITATE

CECITÁTE s . f . Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare , ale retinei , ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii ; ablepsie ,

 

CLACAJ

... CLACÁJ , clacaje , s . n . Faptul de a claca ; întindere , ruptură sau leziune

 

COȘ

COȘ ^2 , coșuri , s . n . Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee . - [ Pl . și : ( m . ) coși ] COȘ ^1 , coșuri , s . n . 1. Obiect de diferite forme , făcut dintr - o împletitură de nuiele , de papură , de rafie etc . , cu sau fără toarte , care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte ; coșarcă . 2. Unealtă de pescuit de formă ovală , cilindrică etc . , făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici . 3. ( La jocul de baschet ) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct ; punct marcat în acest fel . 4. Parte din instalația unei mori mici , în formă de ladă cu gura largă și fără fund , în care se toarnă grăunțele de măcinat . 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului , înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte . 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri , care se poate ridica sau strânge . 7. ( ...

 

CORNAJ

CORNÁJ s . n . 1. Zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii ( laringe , bronhii , trahee ) , îngustate din cauza unor leziuni , a unor infecții etc . 2. Sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...