Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROSTOGOLIT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru ROSTOGOLIT.
ROSTOGOLÍ , rostogolésc , vb . IV . Refl . și tranz . A înainta sau a face să înainteze , să alunece ( pe un plan înclinat ) rotindu - se în jurul lui însuși ; a veni sau a ( se ) da de - a dura ; p . ext . a ( se ) prăbuși , a ( se )
... ROSTOGOLÍRE , rostogoliri , s . f . Acțiunea de a ( se ) rostogoli și rezultatul ei ; rostogolit . - V. rostogoli
RÓLĂ , role , s . f . 1. Rotiță sau cilindru care se învârtește în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț , o curea de transmisie etc . Rolă de lanț . 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie , folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare . 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior , care se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film , având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de fotografiat sau de filmat . 4. Unealtă formată dintr - un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase , care servește la unele lucrări de finisare în construcții ( zugrăvit , tencuit ) . Rolă de tencuit . 5. Piesă de contact a unor trolee , constituită dintr - o roată cu șanț , care se rostogolește pe firul de contact . 6. ( Reg . ) Cuptor al mașinii de
... a întâmpina vreo rezistență ; ( despre două corpuri aflate în contact ) a se deplasa unul față de celălalt tangențial , fără a se rostogoli ; a se strecura ușor . 3. Fig . A se abate , a se lăsa ispitit ; a greși . [ Var . : lunecá ...
AVALÁNȘĂ , avalanșe , s . f . Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale ( ducând cu sine și pietrele , copacii etc . întâlniți în cale ) ;
CARDIOÍDĂ , cardioide , s . f . Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește în exterior , și fără alunecare , pe un alt cerc , imobil și de aceeași rază cu primul cerc . [ Pr . : - di -
CICLOÍDĂ , cicloide , s . f . Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă
... DURĂÍ , pers . 3 dúrăie , vb . IV. Intranz . ( Pop . ) A se da peste cap , de - a dura , a se rostogoli
DÚRA^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede . DURÁ^2 , durez , vb . I . Tranz . 1. A construi , a zidi , a clădi . 2. A face , a confecționa , a alcătui ( un obiect ) . 3. A aprinde focul . DURÁ^3 , pers . 3 durează , vb . I. Intranz . 1. ( Despre acțiuni în desfășurare ) A ține un anumit timp , a se desfășura într - o anumită perioadă de timp . 2. ( Despre lucruri ) A se menține ( multă vreme ) în stare bună ; a fi
EPICICLOÍDĂ , epicicloide , s . f . Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe un alt cerc