Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RITUAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 57 pentru RITUAL.

CULT

CULT ^2 , - Ă , culți , - te , adj . 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe ; instruit . 2. ( Despre manifestări ale oamenilor ) De care dă dovadă omul cult ( 1 ) ; care are caracter savant , cărturăresc . 3. ( În opoziție cu popular ; despre muzică , poezie , literatură etc . ) Creat de un autor instruit . CULT ^1 , culte , s . n . 1. Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase ; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale ; totalitatea ritualurilor unei religii . 2. Sentiment exagerat de admirație , de respect , de venerație , de adorație față de cineva sau de ceva . 3. Religie ,

 

RITUALIC

... RITUÁLIC , - Ă , ritualici , - ce , adj . ( Rar ) Ritual . [ Pr . : - tu - a - ] - Ritual

 

ÎNMORMÂNTARE

ÎNMORMÂNTÁRE , înmormântări , s . f . Ceremonia , ritualul așezării în mormânt ; îngropare , înhumare , îngropăciune , mormântare . - V.

 

ÎNVEȘMÂNTA

... I . Tranz . A îmbrăca pe cineva , a pune cuiva un veșmânt ( cu pompă , în vederea unei solemnități , a unui ritual

 

ȘAMANISM

... ȘAMANÍSM s . n . Religie animistă , primitivă , care are la bază credința că slujitorii cultului pot influența spiritele bune sau rele printr - un ritual special , manifestat prin extaz religios , prin dansuri și prin formule magice , practicată de unele populații din nordul și centrul Asiei , de diverse triburi de eschimoși ...

 

ABLUȚIUNE

ABLUȚIÚNE , abluțiuni , s . f . 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui , prescrisă de unele religii pentru purificare . 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului . [ Pr . : - ți -

 

APOSTOL

... fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos . 2. Adept și propagator înflăcărat al unei idei , al unei doctrine etc . II. ( La sg . ) Carte de ritual

 

BIGOT

BIGÓT , - Ă , bigoți , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii ; ( om ) habotnic ;

 

BOCET

BÓCET , bocete , s . n . 1. Plâns zbuciumat , însoțit de vaiete , strigăte , tânguiri ; jalet , vaiet . 2. Lamentație improvizată , de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie , care face parte din ritualul înmormântărilor ( la țară ) ; cântare de mort . - Boci + suf . -

 

BOTEZ

... BOTÉZ , botezuri , s . n . 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii , însoțit de atribuirea unui prenume ; p . ext . petrecere care are loc cu acest prilej ; cumetrie ...

 

   Următoarele >>>