Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REFLEXIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru REFLEXIE.
... Persistență a unui sunet într - o încăpere închisă , datorită reflexiei , după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde . 2. Reflexie a luminii . 3. Reflexie
... REFLÉCȚIE , reflecții , s . f . 1. Meditare , cugetare , gândire , reflexie ( 2 ) . 2. Reflexie
CURCUBÉU , curcubeie , s . n . 1. Fenomen optic care se datorește refracției , reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer . 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase , cu flori mari , roșii - purpurii și cu fructele capsule ( Lychnis coronaria ) . - Et .
ECOMÉTRU , ecometre , s . n . Aparat folosit mai ales pentru aprecierea adâncimii nivelului de lichid din gurile de sondă , pe baza reflexiei undelor
FOTOMETEÓR , fotometeori , s . m . Efect luminos care apare în atmosferă în anumite condiții datorită reflexiei , refracției , difracției și difuziei luminii . [ Pr . : - te -
HALÓ , halouri , s . n . 1. Cerc luminos , colorat , care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi ; cearcăn ( 2 ) . 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct
LÚCIU , - IE , lucii , ( I ) adj . , luciuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. ( Despre obiecte ) Care răsfrânge razele de lumină , care lucește ( 1 ) ; lucitor , lucios . 2. Cu lustru ^1 , lustruit ; neted ; p . ext . alunecos . 3. ( Despre terenuri , drumuri etc . ) Acoperit de gheață ; lunecos . II. S . n . Aspect al suprafeței unui solid , datorit reflexiei luminii ; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de
... POLARIZÁ , polarizez , vb . I . 1. Tranz . ( Fiz . ) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie , refracție , birefringență etc . 2. Tranz . Fig . A aduna , a strânge , a concentra în jurul său . 3. Refl . ( Fil . ) A ...
PRÍSMĂ , prisme , s . f . 1. Poliedru care are două fețe ( numite baze ) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram ; corp solid care are această formă . 2. Piesă de sticlă , de cuarț sau de alt material transparent , de obicei în formă de prismă ( 1 ) , folosită la aparatele optice pentru descompunerea , polarizarea , reflexia etc .
RADIOECÓU , radioecouri , s . n . Radioundă recepționată după emisie , în urma reflexiei ei pe suprafața unui corp ( ceresc ) . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^2 +