Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RADIOFONIC
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru RADIOFONIC.
BRUIÁ , bruiez , vb . I . Tranz . A perturba recepția unor semnale electromagnetice , a unei emisiuni radiofonice . [ Pr . : bru -
CÁSCĂ , căști , s . f . 1. Acoperământ pentru cap , făcut din metal , din piele sau din cauciuc și folosit de militari , de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului . 2. Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi , care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice , telefonice
MONTÁJ , montaje , s . n . 1. Montare ^1 ; ( concr . ) ansamblu , sistem rezultat în urma unei montări . 2. Reunire a unor imagini ( picturale , grafice , fotografice ) independente sau a unora care fac parte dintr - o compoziție pentru a obține un ansamblu ; ( concr . ) ansamblu realizat astfel . 3. Fază finală în tehnica de lucru a unui film , care cuprinde selectarea scenelor , stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor , mixajul cu acompaniamentul sonor etc . în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului . 4. Combinarea într - o ordine succesivă logică și într - un tot unitar , a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr - o operă literară , dintr - o compoziție muzicală etc . , în vederea unei transmisiuni radiofonice , de televiziune sau pentru un spectacol . Montaj
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...
PARAZÍT , - Ă , paraziți , - te , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Organism animal sau vegetal ) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism , căruia îi provoacă adesea daune , boli sau chiar moartea . 2. Adj . , s . m . și f . Fig . ( Persoană ) care trăiește din munca altora , care nu produce nimic . 3. Adj . Fig . Care nu are un rol util , efectiv ; de prisos , inutil . 4. S . m . ( La pl . ) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice , de telecomunicații etc . , cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din
RÁDIO^2 , radiouri , adj . invar . , s . n . I. Adj . invar . 1. Referitor la radioreceptoare . 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio ^2 ( 2 ) . 3. Referitor la radiația electromagnetică , de radiație electromagnetică . II. S . n . 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice , cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție . 2. Spec . Aparat de recepție radiofonică ; radioreceptor . 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri , de muzică etc . prin radio ^2 ( 2 ) . 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio ^2 ( I , 3 ) [ Pr - - di - o ] RÁDIO^1 - - Element de compunere care indică referirea unei mărimi , a unui aparat etc . la radiația electromagnetică și care servește la formarea unor substantive . [ Pr . : - di -
RADIOACTUALITÁTE , radioactualități , s . f . Emisiune radiofonică în care se transmit actualități . [ Pr . : - di - o - ac - tu - a - ] - Radio ^2 +
RADIOEMISIÚNE , radioemisiuni , s . f . 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații . 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri , programe culturale etc . [ Pr . : - di - o - e - mi - si - u - . - Var . : radioemísie s .
RADIOJURNÁL , radiojurnale , s . n . ( Ieșit din uz ) Emisiune radiofonică cuprinzând cronica evenimentelor importante ( ale zilei ) . [ Pr . : - di -
RADIORECEPTÓR , radioreceptoare , s . n . Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice ( prin antene ) , pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor ; radio ^