Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURITATE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru PURITATE.
ADAMÍT , - Ă , adamiți , - te , s . m . și f . Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului , ai cărei adepți , sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară , umblau în pielea
BELCÁNTO s . n . Stil italienesc de interpretare în muzica vocală , caracterizat prin puritatea liniei
... CÁNDEL s . n . Zahăr cristalizat în prisme transparente mari , obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate , cu puritate
... CLARITÁTE s . f . 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare ( 1 ) ; limpezime , puritate . 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct , precis . 3. Calitate a gândirii , a ...
... s . n . 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco - latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei , caracterizată prin armonie , puritate , sobrietate etc . 2. Curent în arta si literatura europeană , apărut în sec . XVII în Franța , caracterizat prin imitarea modelelor antice greco - latine , prin interesul pentru ...
... CLIMATIZÁRE , climatizări , s . f . Operație prin care aerul dintr - o încăpere este menținut la o anumită temperatură , umiditate , puritate
... a unui raport de dependență . 2. Operație prin care un material , un produs etc . se aduc într - o anumită stare de umiditate , de temperatură , de puritate
... CONDIȚIONÁT , - Ă , condiționați , - te , adj . Aer condiționat ( În sintagmele ) = aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură , umiditate și puritate . ( Psih . ) Reflex condiționat = reacție bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp . [ Pr . : - ți - o ...
CONSTRUCTIVÍSM s . n . Curent artistic apărut după primul război mondial , care concepe realitatea într - o viziune de forme geometrice ( uneori abstracționiste ) și care luptă pentru puritatea și simplitatea
CORÚPE , corup , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) abate de la linia moralității , corectitudinii sau datoriei ; a ( se ) perverti ; a ( se ) deprava . 2. A face ca o idee , un fenomen social , un sentiment etc . să - și piardă integritatea , puritatea etc . ; a ( se ) deforma ; a ( se ) strica . [ Perf . s . corupsei , part . corupt . - Var . : ( înv . ) corúmpe , ( rar ) conrúpe vb .