Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROFESIONAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru PROFESIONAL.

PROFESIONALIZA

... PROFESIONALIZÁ , profesionalizez , vb . I . Tranz . și refl . ( Rar ) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional ; a face să devină sau a deveni o profesiune . [ Pr . : - si - o - ] - Profesional

 

PROFESIONALMENTE

... PROFESIONALMÉNTE adv . ( Rar ) Din punct de vedere profesional . [ Pr . : - si - o - ] - Profesional

 

AFACERISM

AFACERÍSM s . n . Utilizare în tranzacții comerciale , financiare , industriale de interes personal a poziției sociale , profesionale sau politice a cuiva . - Afacere + suf . -

 

ASCENSIUNE

ASCENSIÚNE , ascensiuni , s . f . 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil . 2. Suire , urcare ( pe un munte ) ; înălțare în atmosferă ( cu balonul etc . ) 3. Fig . Dezvoltare , creștere , evoluție a cuiva ( pe scară profesională , socială ) . [ Pr . : - si -

 

AZBESTOZĂ

AZBESTÓZĂ s . f . ( Med . ) Boală profesională provocată de inhalarea particulelor de

 

BENZOLISM

BENZOLÍSM s . n . Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicația ( profesională ) cu

 

BREASLĂ

BREÁSLĂ , bresle , s . f . 1. ( În societatea medievală ) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă , creată pentru apărarea intereselor comune ; organizație închisă a meșterilor . 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni ; corporație . 3. Meserie ; p . ext . profesiune . 4. ( Înv . ) Trupă de soldați recrutată din breslași ( 1 ) și din diferite categorii ale

 

CALIFICARE

CALIFICÁRE , calificări , s . f . Acțiunea de a ( se ) califica și rezultatul ei ; pregătire într - un anumit domeniu de activitate profesională ; calificație . V.

 

CARTĂ

CÁRTĂ , carte , s . f . 1. Nume dat ( în evul mediu ) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat . 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice , sociale , profesionale etc . 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale . Carta Organizației Națiunilor

 

COLEGIU

COLÉGIU , colegii , s . n . 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții , care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora . 2. Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție . Colegiu penal . Colegiu civil . Colegiu disciplinar . 3. Organizație de liber - profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei . 4. Reuniune de persoane egale în funcție . Colegiu de cardinali . Colegiu preoțesc . 5. Categorie electorală ( în unele state ) stabilită după avere sau ocupație . 6. Instituție de învățământ mediu sau superior , cu internat , în unele

 

   Următoarele >>>