Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERSONIFICAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru PERSONIFICAT.

PERSONIFICA

PERSONIFICÁ , personífic , vb . I . Tranz . 1. A atribui lucrurilor , animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare ; a personaliza ; p . ext . a simboliza . 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva ; a exemplifica printr - o persoană ( 1 ) sau printr - un personaj ( 2 ) care posedă în cel mai înalt grad o calitate , un anumit caracter , un defect ; a întruchipa , a întrupa , a incarna . - După fr . personnifier . Cf . it . %

 

PERSONIFICAȚIE

PERSONIFICÁȚIE , personificații , s . f . ( Înv . )

 

PERSONIFICARE

... PERSONIFICÁRE , personificări , s . f . Faptul de a personifica ; personificație ; spec . figură de stil prin care se atribuie lucrurilor , animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești . - V. personifica

 

PERSONIFICATOR

PERSONIFICATÓR , - OÁRE , personificatori , - oare , adj . Care personifică , servește să

 

APOSTROFĂ

APOSTRÓFĂ^2 s . f . v . apostrof . APOSTRÓFĂ^1 , apostrofe , s . f . 1. Imputare , mustrare adresată cuiva ( pe un ton violent ) . 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul , întrerupându - și brusc cursul expunerii , se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat . - DIn fr . apostrophe , lat .

 

NIMFĂ

NÍMFĂ , nimfe , s . f . 1. ( În mitologia greacă ) Fiecare dintre zeițele apelor , ale pomilor , ale crângurilor și ale munților , personificând forțele naturii . 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte ;

 

PERSONALIZA

... PERSONALIZÁ , personalizez , vb . I . Tranz . ( Rar ) 1. A personifica

 

SATIR

... divinitățile rustice din mitologia greacă , reprezentată printr - o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr , cu coarne și picioare de țap ( sau de cal ) , care personifica

 

STIHIE

STIHÍE , stihii , s . f . 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă , distrugătoare . 2. ( În superstiții ) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii . 3. ( Poetic ) Pustietate , singurătate ,