Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PALEOGEN

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru PALEOGEN.

EOCEN

EOCÉN , - Ă , eoceni , - e , s . n . î . S . n . Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene , caracterizată mai ales prin existența numuliților , lamelibranhiatelor , gasteropodelor , echinidelor și mamiferelor . 2. Adj . Care se referă la epoca eocenului ( 1 ) . [ Pr . : e -

 

NEOGEN

... adj . 1. S . n . A doua perioadă a erei neozoice , caracterizată prin existența unor specii de plante și de animale din paleogen

 

NUMULITIC

... NUMULÍTIC , - Ă , numulitici , - ce , s . n . , adj . 1. ( Geol . ) Paleogen

 

OLIGOCEN

OLIGOCÉN , - Ă , oligoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului , caracterizată prin numuliți , lamelibranhiate , gasteropode , echinide , mamifere etc . 2. Adj . Care se referă la oligocen ( 1 ) sau la formațiile din această

 

PALEOCEN

PALEOCÉN , - Ă , paleoceni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Prima epocă a paleogenului ( 1 ) , caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare ; eocen inferior . 2. Adj . Care aparține paleocenului ( 1 ) , privitor la paleocen . [ Pr . : - le -