Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAGIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru MAGIC.

MĂIESTRU

MĂIÉSTRU , MĂIÁSTRĂ , măieștri , măiestre , adj . 1. ( Despre oameni ) Iscusit , abil , ingenios . 2. ( În basme ) Înzestrat cu puteri magice ; care demonstrează putere magică ; ( despre lucuri ) efectuat prin puteri magice . Pasăre măiastră = pasăre din basme , înzestrată cu însușiri

 

ȘAMANISM

ȘAMANÍSM s . n . Religie animistă , primitivă , care are la bază credința că slujitorii cultului pot influența spiritele bune sau rele printr - un ritual special , manifestat prin extaz religios , prin dansuri și prin formule magice , practicată de unele populații din nordul și centrul Asiei , de diverse triburi de eschimoși și de indieni din America de Nord , din America de Sud , din Indonezia și din

 

ABRACADABRA

ABRACADÁBRA subst . Cuvânt cabalistic căruia obscurantiștii îi atribuiau puterea magică de a realiza un lucru

 

AMULETĂ

AMULÉTĂ , amulete , s . f . Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc ;

 

BAGHETĂ

BAGHÉTĂ , baghete , s . f . 1. Vărguță de lemn , os , metal etc . cu care dirijorii conduc orchestra sau corul ; fig . măiestria dirijorului . 2. ( Și în sintagma baghetă magică ) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești ; bețișorul scamatorilor . 3. Piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate . 4. Ajur sau dungă ornamentală la

 

CABALISTIC

... CABALÍSTIC , - Ă , cabalistici , - ce , adj . Magic

 

DEOCHI

DEÓCHI deochiuri , ( rar , 2 ) s . n . 1. Putere ( magică ) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni , de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea ( cu răutate , invidie etc . ) . 2. Efectul privirii care deoache ; boală pricinuită de această privire ;

 

DESCÂNTA

DESCÂNTÁ , desc ? nt , vb . I . 1. Intranz . A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec , vindecarea de o boală . 2. Tranz . A certa , a mustra , a bate la

 

EXORCISM

EXORCÍSM s . n . Practică magică ( rugăciuni , descântece etc . ) care are drept scop alungarea duhurilor rele , a diavolilor

 

EXORCIZA

EXORCIZÁ , exorcizez , vb . I . Tranz . A pronunța cuvinte magice , a oficia o slujbă pentru a goni

 

   Următoarele >>>