Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMITA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 60 pentru LIMITA.
NESFÂRȘÍRE s . f . Întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite . - Ne - +
ÎNGRĂDÍ , îngrădesc , vb . IV . 1. Tranz . A împrejmui un teren ( cu gard , cu uluci , cu zid etc . ) ; p . ext . a hotărnici . 2. Tranz . Fig . A pune limite , a stăvili . 3. Refl . recipr . ( Înv . ) A se înțelege , a cădea de
ÎNGRĂDÍT , - Ă , îngrădiți , - te , adj . 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola . 2. Fig . Căruia i s - au impus limite de acțiune ;
ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut
AFÁRĂ adv . Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat ; în
ANALÍZĂ , analize , s . f . 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte ; examinarea amănunțită a unei probleme . 2. ( Chim . ) Identificare , determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive . 3. ( în sintagma ) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile , limitele , derivatele si aplicațiile
APIRÉTIC , - Ă , apiretici , - ce , adj . Care are temperatura corpului în limite normale ; care nu este însoțit de febră ;
BALANSÁT , - Ă , balansați , - te , adj . 1. Legănat ^2 ( 1 ) . 2. ( Tehn . ; despre dispozitive ) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (
CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )
CEAS , ceasuri , s . n . 1. Interval de timp egal cu 60 de minute ; oră . 2. Moment , clipă ; timp , vreme . 3. Aparat care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile ; ceasornic . 4. Slujbă religioasă săvârșită la anumite ore din
COMANDÍTĂ , comandite , s . f . Contract de asociație în care una dintre părți , comanditatul , răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori , pe când cealaltă parte , comanditarul , nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de