Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GARDA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru GARDA.

GARDIST

... GARDÍST , gardiști , s . m . ( În trecut ) Agent de poliție care făcea de pază pe străzile unui oraș ; sergent de stradă . [ Var . : vardíst s . m . ] - Gardă + suf . - ist . GARDÍST , gardiști , s . m . ( În trecut ) 1. Agent de poliție care făcea de pază pe străzile unui oraș ; sergent de stradă . 2. Legionar ...

 

ANTEGARDĂ

... ANTEGÁRDĂ , antegărzi , s . f . ( Rar ) Avangardă . - Ante - + gardă

 

ARNĂUT

ARNĂÚT , arnăuți , s . m . 1. Soldat mercenar ( de origine albaneză ) angajat în garda domnească din țările române ; p . ext servitor înarmat , angajat de boieri mai ales pentru paza personală . 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț , de culoare galbenă -

 

BOSTANGIU

BOSTANGÍU , bostangii , s . m . Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile

 

CARAULĂ

... CARAÚLĂ , caraule , s . f . 1. Pază , gardă

 

COMENDUIRE

... COMENDUÍRE , comenduiri , s . f . Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă

 

DEJURSTVĂ

... DEJÚRSTVĂ , dejurstve s . f . ( Înv . ) Corp de gardă

 

DELIBAȘĂ

DELIBÁȘĂ , delibași , s . m . ( În evul mediu , în epoca fanariotă ) Șeful gărzii domnești , căpetenia

 

FEDERAT

FEDERÁT , federați , s . m . ( Mai ales la pl . ) . 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje . 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din

 

FLORETĂ

... FLORÉTĂ , florete , s . f . 1. Armă albă sportivă , cu lamă lungă și flexibilă , în patru muchii , cu gardă

 

FUȘTAȘ

FUȘTÁȘ , fuștași , s . m . ( În Țară Românească și în Moldova ) Soldat înarmat cu o fuște , care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec . XIX ; lăncier . - Fuște + suf . -

 

   Următoarele >>>