Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORJAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru FORJAT.

FORJA

FORJÁ , forjez , vb . I . Tranz . A lucra , a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică , la cald sau la rece , cu ajutorul unui ciocan sau al unei

 

FORJĂRIE

FORJĂRÍE , forjării , s . f . Atelier în care se execută operații de forjare , prin deformare plastică , la cald sau la rece ; forjă ( 3 ) . [ Var . : forjeríe s . f . ] - Forjă + suf . - ărie . Cf . fr . %

 

ȘFĂIȚUIRE

ȘFĂIȚUÍRE , șfăițuiri , s . f . Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate . - După germ .

 

ȚAGLĂ

ȚÁGLĂ , țagle , s . f . 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară , din care se laminează bare , sârme etc . și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese ; biletă . 2. Partea ascuțită a unui par , care intră în

 

FORJĂ

FÓRJĂ , forje , s . f . 1. Instalație simplă , fixă sau mobilă , pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald . 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă ( 1 ) . 3.

 

FORJABIL

FORJÁBIL , - Ă , forjabili , - e , adj . ( Despre metale sau aliaje ) Care poate fi

 

FORJAR

FORJÁR , forjari , s . m . Muncitor calificat care lucrează la forjare . - Forjă + suf . -

 

FORJOR

FORJÓR , forjori , s . m . Muncitor care lucrează la forjă ( 1 ) ; p . gener .

 

LINEAL

LINEÁL , lineale , s . n . 1. Instrument metalic de forma unei bare , folosit pentru trasare , măsurare sau verificare de dimensiuni . 2. Dispozitiv ( acționat mecanic sau electric ) format din piese paralelipipedice de oțel forjat , care servește la conducerea materialului de laminat la intrarea în unele laminoare . 3. Dispozitiv al mașinii de cusut , care servește la formarea cusăturilor paralele cu marginea materialului . 4. Element al unei mașini de cardat bumbac , folosit la pieptănarea fibrelor scurte de pe tobă . [ Pr . : - ne -

 

NICOVALĂ

NICOVÁLĂ , nicovale , s . f . 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării , în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul ; ilău . 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii , de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (

 

   Următoarele >>>