Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FONETIC
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 39 pentru FONETIC.
FONETICIÁN , - Ă , foneticieni , - e , s . m . și f . Persoană specializată în fonetică ; fonetist . [ Pr . : - ci -
... FONETÍSM , fonetisme , s . n . 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic
FONETÍST , - Ă , fonetiști , - ste , s . m . și f . 1. Fonetician . 2. Adept al ortografiei fonetice . - Fonet [ ică ] + suf . -
FONOLOGÍE s . f . Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale , stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante ; fonetică
HIPERURBANÍSM , hiperurbanisme , s . n . Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice , forme gramaticale , accentuări sau grafii necorecte , datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară ; formă care rezultă din acest
... INFÍX , infixe , s . n . Element fonetic
IOD ^2 s . n . ( Fon . ; rar ) Semivocala i , numită și " i consonantic " , notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y , j sau í ; iot . IOD ^1 s . n . Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare , negre - cenușii , cu luciu metalic și miros pătrunzător , foarte volatil , ușor solubil în alcool , întrebuințat în
IOT , ioturi , s . n . Semivocala i , numită și " i consonantic " , notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y , j sau í ; iod ^
... ISOGLÓSĂ , isoglose , s . f . Linie care marchează , pe o hartă lingvistică , limitele răspândirii unui fenomen fonetic
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
METATÉZĂ , metateze , s . f . Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr - un