Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.
... pe baza unei comunități de interese , de concepții etc . ; grupă , colectiv . 3. ( Mat . ) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime , în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii , în care există un element neutru și un element
... etc . de mărimi variate , pe care se lipesc afișe , se scriu lozinci etc . 2. Porțiune ( plană ) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție , limitată de rest prin fâșii de altă culoare , cu alt aspect , din alt material etc . 3. Placă de lemn pe care este fixat ... pe un cadru de lemn , pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri , folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere . 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce , cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni , întrebuințat la căptușirea unor elemente de ...
... ATÓM , atomi , s . m . 1. Cea mai mică parte dintr - un element chimic care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv . 2. Corpuscul infinit de mic , indivizibil , considerat în trecut a fi ultimul element
COMBINÁRE , combinări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) combina ; îmbinare , împreunare ; combinație . 2. ( Mat . ; la pl . ) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente ( alese dintr - un număr mai mare ) , astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele , sau numai elemente identice . 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi , molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe , cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s - a
... FUNDAMÉNT , fundamente , s . n . 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție , o lucrare etc . ; fundație , bază , temelie . 2. Fig . Element
MECANÍSM , mecanisme , s . n . 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele , astfel încât unele elemente mobile , transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse , pot antrena mișcarea acestora . 2. Mod de funcționare a unui mecanism ( 1 ) . 3. Mod în care se desfășoară un fenomen , o reacție etc . 4. P . anal . Sistem , mod de organizare politică , economică , socială
... METÁL , metale , s . n . 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic , bun conducător de căldură și de electricitate , maleabil și ductil , de obicei solid la temperatura obișnuită ; p . ext . aliaj format din ...
... PRINCÍPIU , principii , s . n . 1. Element fundamental , idee , lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică , un sistem politic , juridic , o normă de conduită etc . 2. Element primordial , cauză primară sau punct de plecare a ceva ; spec . element
... dimensiuni , decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice ; rozasă . 5. ( Tehn . ) Armătură sau guler original al unei tije , care servește ca element de legătură , de suspensie sau de protecție . 6. Disc , în general de formă rotundă , care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție , pentru a ...
SIMETRÍE , simetrii , s . f . 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta , pe această bază , anumite regularități ; proporționalitate , concordanță , armonie între părțile unui tot , între elementele unui ansamblu etc . ; distribuție egală , regulată , armonioasă a părților unui tot , a elementelor unui ansamblu ; corespondență exactă ( ca formă , poziție etc . ) între părțile ( opuse ale ) unui tot . 2. Spec . Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan , de o dreaptă sau de un punct ; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice ; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune