Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 230 pentru DEOSEBIT.

DEOSEBI

DEOSEBÍ , deosebesc , vb . IV . 1. Refl . A se diferenția ( de cineva sau de ceva ) , a nu ( mai ) fi la fel . 2. Refl . A se ridica deasupra ( celorlalți ) ; a se distinge , a se remarca , a se evidenția . 3. Tranz . A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea ; a desluși , a discerne , a distinge . [ Pr . : de - o - ] - De ^4 +

 

BAȘCA

BÁȘCA , adv . , prep . ( Pop . și fam . ) 1. Despărțit , deosebit , separat ; în chip deosebit , în alt mod . 2. Prep . ( În ) afară de . . . , exceptând , nepunând la

 

DEOSEBIRE

... DEOSEBÍRE , deosebiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) deosebi și rezultatul ei ; lipsă de asemănare , diferență . V. deosebi

 

DIFERENȚIAT

DIFERENȚIÁT , - Ă , diferențiați , - te , adj . Care se deosebește , se distinge între două sau mai multe ființe sau lucruri ; deosebit prin caracterele sale specifice . [ Pr . : - ți - at ] - V.

 

DIFERI

... DIFERÍ , difér , vb . IV . Intranz . A fi deosebit ( de altcineva sau de altceva ) ; a se deosebi

 

DIFERIT

DIFERÍT , - Ă , diferiți , - te , adj . 1. ( Urmează după substantivul pe care îl determină ) Care diferă , care se deosebește ( de cineva sau de ceva ) , care nu este asemănător ( cu cineva sau cu ceva ) ; deosebit . 2. ( La pl . ; precedă substantivul pe care îl determină ) Fel de fel de . . . , tot felul de . . . ; variați , diverși ,

 

DISTINCT

DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,

 

EROU

ERÓU , eroi , s . m . 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie , prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă . 2. Personaj principal al unei opere literare . 3. ( În mitologia greco - romană ) Semizeu , persoană născută dintr - o zeitate și o ființă pământeană , înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale

 

EXCELA

... EXCELÁ , excelez , vb . I . Intranz . A se deosebi

 

EXTRAORDINAR

EXTRAORDINÁR , - Ă , extraordinari , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) , Care este cu totul deosebit , care iese din comun ; neobișnuit , nemaipomenit , formidabil , excepțional ; ( despre oameni ) dotat cu calități deosebite , excepționale ; ( despre lucruri etc . ) foarte bun . 2. ( Despre legi , măsuri , funcții etc . ) Care depășește cadrul unei reguli , unei măsuri

 

GROZĂVENIE

GROZĂVÉNIE , grozăvenii , s . f . ( Pop . și fam . ) 1. Faptul de a fi groaznic ; aspect groaznic , situație groaznică . 2. ( Concr . ) Lucru sau ființă înfricoșătoare . 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale ; însușirea unui lucru cu deosebite calități ; grozăvie . 4. ( Concr . ) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite , ieșite din comun ; grozăvie . 5. Fig . Număr , cantitate mare ; mulțime ( de . . . ) . - Grozav + suf . -

 

   Următoarele >>>