Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 230 pentru DEOSEBIT.

GROZĂVENIE

GROZĂVÉNIE , grozăvenii , s . f . ( Pop . și fam . ) 1. Faptul de a fi groaznic ; aspect groaznic , situație groaznică . 2. ( Concr . ) Lucru sau ființă înfricoșătoare . 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale ; însușirea unui lucru cu deosebite calități ; grozăvie . 4. ( Concr . ) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite , ieșite din comun ; grozăvie . 5. Fig . Număr , cantitate mare ; mulțime ( de . . . ) . - Grozav + suf . -

 

GROZĂVIE

GROZĂVÍE , grozăvii , s . f . 1. Faptul de a fi groaznic , de a inspira groază ; faptă , situație , întâmplare îngrozitoare ; oroare , urgie . 2. ( Concr . ) Lucru sau ființă îngrozitoare . 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale ; însușirea unui lucru cu deosebite calități ; grozăvenie . 4. ( Concr . ) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite , ieșite din comun ; grozăvenie . - Grozav + suf . -

 

INDIVIDUALITATE

INDIVIDUALITÁTE , individualități , s . f . 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane , care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta . 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite ; personalitate . [ Pr . : - du -

 

PEDANT

PEDÁNT , - Ă , pedanți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită ; meticulos ; minuțios peste măsură ; pedantic , pedantesc . 2. S . m . și f . Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate ; persoană deosebit de

 

PERFORMANȚĂ

PERFORMÁNȚĂ , performanțe , s . f . Rezultat ( deosebit de bun ) obținut de cineva într - o întrecere sportivă ; p . ext . realizare deosebită într - un domeniu de

 

PERSOANĂ

PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai

 

PRETENȚIOS

PRETENȚIÓS , - OÁSĂ , pretențioși , - oase , adj . 1. Care are pretenții multe sau mari , care așteaptă sau pretinde mult ; exigent ; p . ext . mofturos , capricios . 2. Care vrea să dea impresia ( nejustificată ) de ceva deosebit , care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este ; plin de sine , încrezut . 3. Care cere o atenție deosebită , însușiri speciale . [ Pr . : - ți -

 

SINGULAR

SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,

 

SPECIAL

SPECIÁL , - Ă , speciali , - e , adj . Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii ; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri ; ( adesea adverbial ) care este făcut , destinat , rezervat pentru a corespunde unui anumit scop ; p . ext . ieșit din comun , deosebit de bun , de valoros ;

 

ÎMBĂTĂTOR

ÎMBĂTĂTÓR , - OÁRE , îmbătători , - oare , adj . 1. ( Rar ; despre băuturi alcoolice ) Care îmbată . 2. Fig . Care farmecă , încântă ; deosebit de plăcut ; încântător . - Îmbăta + suf . -

 

ÎNALT

ÎNÁLT , - Ă , înalți , - te , adj . 1. Care se ridică mult în sus ; foarte ridicat . 2. ( Despre sunete ) Ascuțit ^2 , subțire , acut . 3. ( Despre tensiunea curentului electric , despre presiuni ) Care are valoare sau măsură mare . 4. Fig . Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței ; superior ; deosebit , important ; distins ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>