Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLĂRIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru CĂLĂRIE.

ÎNȘEUA

... ÎNȘEUÁ , înșeuez , vb . I . Tranz . A pune șaua pe un animal de călărie

 

ÎNȘEUAT

... ÎNȘEUÁT , - Ă , înșeuați , - te , adj . ( Despre animale de călărie

 

ÎNCHINGAT

... ÎNCHINGÁT , - Ă , închingați , - te , adj . ( Despre un animal de călărie

 

ÎNSTRUNA

... ÎNSTRUNÁ , înstrún , vb . I . Tranz . 1. A acorda un instrument muzical cu coarde . 2. A strânge un animal de călărie

 

AMAZOANĂ

AMAZOÁNĂ , amazoane , s . f . 1. ( Mitol . ) Femeie aparținând unui trib războinic legendar , din care erau excluși bărbații . 2. Femeie care practică cu predilecție

 

CĂLĂREȚ

CĂLĂRÉȚ , - EÁȚĂ , călăreți , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care călărește , ( sportiv ) care practică călăria . 2. S . m . Denumire dată unor piese și instrumente : a ) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr - o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate ; b ) mică piesă de sârmă de forma literei U , care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul ; c ) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U , care servește la închiderea unui circuit ; d ) bară scurtă de oțel și de beton , folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton

 

CĂLĂRIT

... CĂLĂRÍT s . n . Călărie

 

CAL

... CAL , cai , s . m . 1. Animal domestic erbivor , cu copita nedespicată , folosit la călărie și la tracțiune ( Equus caballus ) ; p . restr . armăsar castrat . Calul de dar nu se caută la dinți ( sau în gură ) = lucrurile primite în dar se ...

 

CRAVAȘĂ

... CRAVÁȘĂ , cravașe , s . f . Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele , folosită la călărie

 

DÂRLOG

... DÂRLÓG^2 s . m . v . dârloagă . DÂRLÓG^1 , dârlogi , s . m . Cureaua frâului la calul de călărie , cu care se conduce animalul ; ștreang legat de căpăstru , pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape , mergând alături de el ...

 

DEȘEUA

... DEȘEUÁ , deșeuez , vb . I . Tranz . A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie

 

   Următoarele >>>