Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CRONOLOGIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru CRONOLOGIC.

CONT

CONT , conturi , s . n . 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți ( debit și credit ) , care exprimă valoric , în ordine cronologică și sistematică , existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată . 2. ( În expr . ) A trece la ( sau în ) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă . A cere ( cuiva ) cont = a da ( cuiva ) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale ; a se justifica . A ține cont ( de ceva ) = a avea în vedere , a lua în considerare . Pe cont propriu = pe propria răspundere , în mod independent . În contul ( cuiva sau a ceva ) = pentru ( cineva sau ceva ) , pe seama ( cuiva sau a

 

CRONICĂ

CRÓNICĂ , cronici , s . f . 1. Lucrare cu caracter istoric , obișnuită mai ales în evul mediu , care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale , politice și familiale ; letopiseț , hronic . 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice , sociale și culturale de

 

FILMARE

FILMÁRE , filmări , s . f . 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei . 2. ( În sintagmele ) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale , în scopul obținerii celor mai diverse efecte . Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din

 

ISTORIC

ISTÓRIC , - Ă , istorici , - ce , adj . , s . m . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține istoriei , privitor la istorie , istoricesc ; p . ext . care are o importanță deosebită ( în dezvoltarea societății ) . 2. Care se schimbă în cursul timpului . 3. Care corespunde faptelor istoriei , care a existat în realitate , real ^2 . 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică . Metodă istorică . II. 1. S . m . Specialist în domeniul istoriei , autor de opere istorice ; p . restr . istoriograf . 2. S . n . Expunere ( amplă ) a unui fapt , a unui eveniment , etc . , în împrejurările în care s - a produs , în ordinea desfășurării faptelor

 

ISTORICEȘTE

... ISTORICÉȘTE adv . ( Rar ) Din punct de vedere istoric , în mod cronologic

 

JURNAL

... metraj , rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj , care prezintă evenimente , știri , informații de strictă actualitate . 5. ( Cont . ) Registru în care sunt înscrise cronologic

 

LETOPISEȚ

LETOPISÉȚ , letopisețe , s . n . 1. Scriere veche cu caracter istoric , în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică ; cronică , hronic . [ Acc . și :

 

OLIMPIADĂ

OLIMPIÁDĂ , olimpiade , s . f . 1. ( În Grecia antică ) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice , devenit unitate cronologică convențională . 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex , care are loc o dată la patru ani ; jocuri olimpice . 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi . [ Pr . : - pi -

 

OPUS

ÓPUS^1 , opusuri , s . n . ( Muz . ) Termen care denumește , împreună cu un număr de clasificare , o operă a unui compozitor , potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale . [ Scris și ( prescurtat ) : op ] OPÚS^2 , - Ă , opuși , - se , adj . 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre

 

PROFESIOGRAMĂ

PROFESIOGRÁMĂ , profesiograme , s . f . Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice , psihice și al repausului într - o zi de muncă . [ Pr . : - si -

 

   Următoarele >>>