Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COORDONA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru COORDONA.

ORDONATĂ

ORDONÁTĂ , ordonate , s . f . ( Mat . ) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din

 

ORGANIZA

... instituție etc . să funcționeze sau să acționeze organic ( repartizând însărcinările și coordonându - le conform unui plan adecvat ) ; a stabili și a coordona

 

CARTEZIAN

CARTEZIÁN , - Ă , cartezieni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține cartezianismului , privitor la cartezianism . 2. S . m . și f . Adept al cartezianismului . 3. Adj . ( În sintagma ) Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc poziția unui punct în raport cu două sau trei axe perpendiculare între ele . [ Pr . : - zi -

 

CENTRAL

CENTRÁL , - Ă , centrali , - e , adj . , s . f . I. Adj . 1. Care se află ( aproximativ ) în centru , în mijloc ; care provine dintr - un centru . 2. Fig . Care ocupă o poziție principală , care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare . II. S . f . 1. Instituție , unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într - o anumită ramură de activitate . 2. Instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce , în mod centralizat , energie , se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc . 3. Stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de

 

COORDONARE

... COORDONÁRE , coordonări , s . f . 1. Acțiunea de a coordona și rezultatul ei . 2. Relație stabilită , în cadrul unei enunțări , între cuvinte , construcții și propoziții care stau pe același plan , fără ca unul dintre elemente ...

 

COORDONATOR

COORDONATÓR , - OÁRE , coordonatori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care coordonează . 2. Adj . ( Lingv . ; în sintagma ) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel . 3. S . n . Aparat care indică în mod automat pilotului , în cursul zborului , locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de

 

DELFIN

DELFÍN^2 , delfini , s . m . 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franța . 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței , moștenitorul prezumtiv al tronului ( și suzeran al provinciei Dauphiné ) . DELFÍN^1 , delfini , s . m . 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus , care atinge mărimea de trei metri , cu botul alungit , prevăzut cu numeroși dinți conici , și care trăiește în grupuri compacte în toate mările ; porc - de - mare ( Delphinus delphis ) . 2. ( Art . ) Constelație din emisfera boreală , în vecinătatea Căii - Laptelui . 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul , culcat cu fața în jos , înaintează la suprafața apei prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor , dinainte spre înapoi , coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a

 

DEZARTICULAT

DEZARTICULÁT , - Ă , dezarticulați , - te , adj . 1. ( Despre oase ) Ieșit , sărit din articulații ; dislocat . 2. Fig . Incapabil de mișcări coordonate ; ( despre mișcări ) care arată , trădează lipsă de coordonare ; dezordonat . 3. ( Despre membre sau părți ale lor ) Amputat la nivelul unei articulații . 4. ( Rar ; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii ) Rău articulat , pronunțat

 

DISPECER

DISPÉCER , dispeceri , s . m . Tehnician sau sistem automat care urmărește , coordonează și reglementează operativ mersul producției dintr - o întreprindere , care supraveghează mișcarea trenurilor pe o anumită porțiune a liniei

 

ECLIPTIC

ECLÍPTIC , - Ă ecliptici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Orbită imaginară descrisă de soare în mișcarea lui anuală aparentă pe sfera cerească . 2. Adj . Privitor la ecliptică ( 1 ) , raportat la ecliptică . Coordonate

 

   Următoarele >>>